06.12.2016

Abuzul emoțional asupra copiilor este încă folosit ca instrument “educațional” în România

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Am trei copii. Dintre care cei mai mari au 16 și 10 ani, iar cea mică 3 și jumătate. Cei doi care sunt la școală știu teoria mea în ceea ce privește (din păcate…) sistemul educațional din România: trebuie să aibă grijă să nu iasă ”prăjiți” emoțional din această încercare. Căci, din nefecirire, mulți profesori sunt – cum să o zic eu să nu credeți că sunt măgar decisiv… – niște nașpeți. Pentru care copiii pe care ar trebuie să îi educe sunt doar carne de tun pentru a-și vărsa frustrările. În fine, să nu intrăm în detalii…

Desigur, există câteva excepții notabile, care fac cinste profesiei de dascăl. Dar sunt doar câteva. Foarte puține. Mă rog, eu m-am lovit de doar câteva. Nu știu voi ce istorii educaționale, ca să zic așa, aveți.

Interesant, din această perspectivă, ce zice psihologul Iuliana Fulas despre abuzul emoțional asupra copiilor.

În majoritatea școlilor românești, spune specialistul, abuzul emoțional este încă folosit ca instrument “educațional”, iar acesta poate distruge gândirea creativă, poate genera stări anxioase și poate conduce la traumatizarea emoțională a copiilor.

“Am intalnit mulți copii abuzați emoțional în școli, de profesori, sau de colegii de clasă, iar majoritatea, din cauza fricii, refuză să împărtășească experiențele traumatizante cu psihologii. Prind curaj să povestească doar când le aducem la cunoștinta ca sunt sub protectia confidențialitații. De cele mai multe ori, părinții refuză să accepte astfel de probleme, le ignoră sau chiar afirmă: “dacă profesorul l-a pedepsit, sigur a făcut el ceva”, afirmă psihologul Iuliana Fűlaș.

Întreg acest context îl poate determina pe copil să nu mai găsească o motivație reală de a mai merge la școală, să-și piardă încrederea în profesorii sau chiar respectul față de aceștia. Mai mult, repulsia pe care și-a creat-o elevul, spune specialistul, se poate răsfrânge și asupra încrederii în instituția școlară, în ansamblul ei.

“Sunt puțini copii care povestesc despre umilința prin care trec la școală, despre batjocura, hărțuirea și traumele emoționale la care sunt supuși. Am întâlnit copii care s-au gândit chiar să-și ia viața pentru a scăpa de umilința colegilor și a profesorilor. Mulți profesori provoacă o clasă întreagă împotriva unui singur copil, traumatizându-l, poate, chiar pe viață. Sunt mulți dascăli care îi amenință cu sintagme de genul “te las corigent”. Îi umilesc și le distrug stima de sine cu apelative de genul “ești un prost, un handicapat”, “nu ești bun de nimic”, “mi-ar fi rușine să am un copil ca tine”.

Uneori, umilirea se face în fața clasei. Să jignești un copil, să-l umilești, să-l ameninți, îl programezi la eșec permanent. Unii copii devin agresivi, alții se închid în ei, în ambele cazuri vor fi marcați pe viață de o copilărie nefericită. Copiii de astăzi sunt foarte inteligenți, dar profesorii (unii dintre ei) le vorbesc ca și cum ar fi reduși mintal. Nu trebuie să subestimăm inteligența și capacitatea lor de înțelegere. Copiii au nevoie de încurajări, au nevoie să fie stimulați pozitiv, au nevoie să se descopere pe ei”, declară psihologul Iuliana Fűlaș.

Ce învață copii din abuzurile emoționale?

Primul lucru pe care îl experimentează un copil după ce a fost abuzat emoțional, spune psihologul, este depresia, iar de aici încolo se deschide o adevărată cutie a Pandorei.

“După ce este abuzat emoțional, copilul învață că, orice ar face, nu merită efortul, se manifestă agresiv dezvolta atitudini masochiste. Învață să nu mai aibă încredere în el, să nu gândească. Învață lipsa de respect față de el și față de profesori. Când este umiliț în fața clasei caută să se apere,  învață să-l dispretuiască pe profesor, iar când ajunge la liceu devine agresiv chiar și cu profesorii. Elevii de liceu sunt produsul acțiunilor profesorilor din clasele primare, profesori care le-au modelat și întărit comportamentul negativ”, declară psihologul Iuliana Fűlaș.

Care sunt efectele abuzurilor emoționale și care sunt consecințele pe termen lung?

Dintre efectele negative care se regăsesc, psihologul enumeră: stima de sine redusă, timiditatea, neîncrederea, sentimente de vinovație, anxietatea, depresia, tendințe autoagresive.

“Toate aceste trăiri emoționale îi dezvoltă copilului un comportament ce duce la eșec permanent, confirmându-i de fiecare dată sentimentul de nonvaloare. Rezultatele la BAC din fiecare an și atitudinea lor confirmă toate aceste trăiri ale elevilor de astăzi, că nu merită efortul, iar acest tip de atitudine va intra în setul lor de valori”, conchide psihologul Iuliana Fűlaș.

Iuliana Fulas

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Cum puteți câștiga, dacă le aveți cu designul, bilete gratuite la cel de-al V-lea Forum OECD din Mexic

Despre importanța hidratării în viața noastră de zi cu zi. Bonus: un filmuleț cu mine răpus la datorie :D

Un comentariu

  1. marți, 25 august 2015, 16:45

    Ori te adaptezi ori pieri, scoala e ca viata, dura, aspra si fara prizioneri, la fel ca si this is Sparta, gen :> .

    Thumb up 0 Thumb down 2

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *