10.12.2016

”Să-ți fie rușine, Grigore Leșe”

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Am ezitat mult înainte de a scrie aceste rânduri. În primul și în primul rând pentru că încerc din răsputeri să mă țin de-o parte de orice ține de – să îi zic așa generic – energii negative. Pentru că viața m-a învățat că negativul atrage negativ și că nu prea iese nimic bun din astfel de chestiuni.

Dar am luat decizia să scriu, totuși, pentru că am simțit în textul lui George Moțoc despre Grigore Leșe nu negativism, ci multă durere. Durere în sufletul unui om plecat de foarte mulți ani prin străinătățuri și pentru care Maramureșul a rămas acel ”acasă”.

În urmăresc pe George constant. Pentru că ne știm de foarte mulți ani și știu că, deși nu e chiar cu toate țiglele pe casă (dar, pe de altă parte, cine le are pe toate…), în tot ce face și ce zice este multă cumpătare. Și mult suflet. Tocmai de aceea îmi place de el.

Citind de zice George despre Grigore Leșe, mi-am adus aminte că am avut ocazia să îl ascult cântând într-un mediu informal: undeva într-o poieniță, în senzaționala Țara Lăpușului. Și simt și acum cum se ridică pielea pe mine și cum îmi dau lacrimile. Pentru că Grigore Leșe are (sau, cel puțin, avea atunci) acea forță incredibilă de a se adresa direct celor mai ascunse cotloane ale sufletului tău și de a te face mai om decât erai înainte de a-l asculta.

Nu l-am înțeles niciodată ca om. Nu am înțeles niciodată lumea lui Grigore Leșe. Plină de contradicții, de zbucium, de permanentă căutare a ceva ce parcă nu vrea să găsească. Și nici nu cred că am vrut să îl înțeleg vreodată.

O să îmi rămână pentru totdeauna în suflet acele clipe uluitoare când l-am auzit horind. Și așa vreau să rămână în amintirea mea, ca artistul care mi-a transmis niște sentimente așa cum puțini au făcut-o. Nu ca omul-om. Sunt un laș, știu. Pentru că sunt un păcătos.

grigore lese

Credit foto: IA Festival

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Interviu Norbert Tako: Suntem exemplul viu că atunci cand dorești cu adevărat să faci ceva, poți, chiar și dacă nu ai bani

Aruncați un ochi în lumea celor care fac colaje. S-ar putea să vă placă :)

2 comentarii

  1. luni, 29 iunie 2015, 23:05

    Pana la urma urmei tot ce ar trebui sa conteze pentru noi este muzica care va ramane si dupa ce el nu va mai fi. Nu stiu prea multe despre el, nu ma intereseaza, dar cantecul, asa cum spui in articol, poate schimba vieti. Si nu ma refer doar la cantecul lui, ci la cantec in general. Chiar si atunci cand oricare dintre noi canta sincer, acel cantec are puterea de a schimba starea de spirit (chiar si un lalait sub dus).

    Ce face el ca om, e strict treaba lui, consecintele el le suporta intr-un fel sau altul

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. marți, 30 iunie 2015, 10:05

    Tb intrebat si genialul folclorist daca a observat ceva. E adese cazuri in Diaspora care acolo personal el e nimeni, dar fara sa fi citit nici pe unul nici pe altul, de ezemplu ridica in slavi pe filoz Patapievici dar desfiinteaza completamente pe acad Breban in postromânism!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *