07.12.2016

Despre Simona Radu. Cum nu mi-a plăcut fără să ştiu că, de fapt, îmi place….

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Primesc mail de la Iulia Overground Pop. Cum că o stimabilă numită Simona Radu lansează un sigle pe 20 februarie, la Clubul Ţăranului. Cum Iulia este principala vinovată că cei de la byron mi-s tare dragi şi că am început să ascult la modul serios mai multe trupe româneşti (vine povestea pentru fiecare la vremea cuvenită…), mi-am zis că trebuie să fie ceva de stimabila Simona de îmi dă Iulia mail.

În timp ce săracele mele conexiuni neuronale (nu râdeţi, măh, că vine şi la voi vârsta asta!) se chinuiau să îşi aducă aminte de unde ştiu eu numele de Simona Radu, pleosc mă trozneşte: de când cânta lalala Guerilla lalala. Şi mă strâmb niţel. Căci sunt printre îngrozitor de puţini oameni de pe planeta asta care nu numai că nu am jelit dispariţia Guerilla, dar nici că mi-a păsat. Având, fireşte, motivele mele proprii şi personale pe care, poate, o să le scriu când o să mă apuc de memorii. Poate, zic.

Dar tot pe mâna Iuliei am mers. Şi am dat play pe piesa „I Am I”. Hopaaaa, ia stai, că aici vorbim despre altă vorbire… Intru pe canalul de youtube al Simonei şi dau play pe o piesă la întâmplare, adică pe „Bonsai Dream„. Bă, ej nebun?! După care, desigur, am pus tot playlistul cu Simona Radu. Concluzie: o să fiu cu ochiul pe ea. Pentru că – ia să mă dau eu critic de ăla inteligent un pic – ambitusul ei recognoscibil este surclasat doar de apetenţa consecventă pentru abordarea sincretică de irumperi imanente.

Când, de fapt, ideea este că Simona are acel „ceva care mie îmi spune ceva”. Ştiu că ar trebui să încerc să explic, dar nu aveţi de unde, vă jur. Aşa simt, aşa o zic. Nu aş putea spune că mi-a plăcut tot ce am auzit, fireşte. Dar unele bucăţi m-au lovit corespunzător acolo unde trebe, în intersecţia coraconului muzical. De aia zic, o să fiu cu ochiul pe Simona. Pardon, cu urechea.

Ah, încă ceva: am un mare respect pentru vocile care şi compun. Deci încă o bulină roşie pentru Simona.

Ah, încă ceva – part 2: dacă vă întrebaţi de unde îi ştiţi vocea, ia vedeţi ultimul clip, colea mai jos. O să vă lămuriţi.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Liceeni, festivalul One World Romania vă vrea în juriu!

Lansare „Sahia Vintage”, scurtmetraje realizate la Studioul de Film Alexandru Sahia

3 comentarii

  1. vineri, 20 noiembrie 2015, 10:44

    […] promisiunea că o să stau cu ochiul (mă rog, și cu urechea) pe Simona Radu, am scris cu ceva vreme în urmă. Și, după cum puteți vedea, mă țin de cuvânt. Și vă dau cele două […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. miercuri, 24 februarie 2016, 11:10

    […] Simona Radu, despre care v-am mai spus pe blog, a luat la pilă, cum ar veni, piesa care apare pe coloana sonoră a filmului ”București Non […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. miercuri, 24 februarie 2016, 11:11

    […] Simona Radu, despre care v-am mai spus pe blog, a luat la pilă, cum ar veni, piesa care apare pe coloana sonoră a filmului ”București Non […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *