Pentru că zeii lecturii sunt uneori după niște beții crunte, uneori se nimerește să citesc două cărți, una după alta, care să se potrivească într-un mare fel în marele mers al lucrurilor (sau cum este expresia asta șablonat, că tot o uit). Și e bine, e bine, zic. Pentru că…
De ceva vreme încoace, mi-am făcut un obicei (foarte bun după unii, foarte prost după alții) să citesc autori români. De ăștia care încă nu au cruce în cimitir (oh, doamne, ce subtilitate de pinguin gonflabil am avut aici…), ba chiar, cu cei cu care, la o adică, m-aș putea…