Noul Duster m-a impresionat. Ca să o zic direct. Mai ales pentru cei care, așa cum am fost eu până în urmă cu câteva zile, nici măcar nu m-aș fi gândit la mașina asta ca la o opțiune personală, ca să îi zic așa.

Dar, pentru că mi se întâmplă întâmplarea fenomenală să am cititori și friends deosebit de deștepți (de cele mai multe ori mai deștepți decât mine, între noi fie vorba…), faptul că noul Duster a ieșit de departe pe primul loc în recomandările celor care îmi fac onoarea să mă citească m-a pus pe gânduri. Cu surpriza de rigoare.

Las acilea toate recomandările, poate vă ajută să vă faceți o idee despre toate mașinile din lista asta.

Cei de la Dacia au văzut discuțiile la mine și mi-au făcut o ofertă pe care nu am putut să o refuz: să iau noul Duster la o tură. Și, cum aveam de plecat până la Cluj-Napoca, am bătut palma, mai ales că eram foarte curios să văd de ce au fost atât de surprinși jurnaliștii germani de mașina asta.

Ce vedeți mai jos sunt părerile mele de șofer care conduce mașina ca să se bucure de experiență, nu ca să îi măsoare caii putere și cuplul și torsiunea și extorsiunea degajamentului. Nu îmi plac chestunile astea tehnice și nici nu mă bag în ele.

Dacă vreți specialiști, citiți la băieții de la Automarket despre isprăvile cu Dusterul (isprava 1 și isprava 2). Eu, cum ziceam, mă rezum la a vă spune mai pe feeling, ca să zic așa, ce și cum. Un altfel de a spune că o să fiu de un subiectivism atroce.

Și încă o precizare: nu am activat 4×4 decât așa, lejer, să văd că funcționează. Adică nu l-am testat ca lumea. Aș putea să vă înșir niște motive de alea PRistice, dar adevărul adevărat este că în deplasarea asta am ars-o mai mult pe croazieră și pe dedare la chestiuni de astea urbane (gen berule multe și stat la povești cu tovarășii), așa că partea cu off-roadul trebe să o citiți la alții (sau să o vedeți în filmul de mai jos), io aș zice-o din burtă și nu e stilul casei :D

Așa, pe statistică, iacătă: am făcut cam 1.000 de km (traseul: București – Mediaș – Cluj-Napoca – București și un pic de fâțâială prin oraș) și am scos un consum mediu de 6,5.

Concluzia principală: noul Duster nu mai are nici o legătură cu ceea ce cu oarecare strâmbare din nas numeam până acum ”mașină românească”. Adică, altfel spus, dacă îi acoperi sigla de Dacia, juri că nu ești într-o Dacie. Bine, asta cu acoperitul am zis-o doar ca să prove a point, căci io nu numai că nu aș acoperi sigla asta, ba chiar aș fi (și sunt!) mândru că o astfel de mașină se face în România.

Concluzia secundară: dacă aș fi în situația să îmi cumpăr o mașină nouă, Dusterul ar intra clar pe lista scurtă. Ceea ce este un salt absolut enorm în ceea ce mă privește, căci până în urmă cu nici două săptămâni această mașină nu ar fi intrat nici pe lista lungă la mine. Nici pe aia foarte lungă, de fapt :D

Ce mi-a plăcut la noul Duster

Aspectul. Uitați-vă și voi cum arată. Mai ales culoarea asta. Dacă m-ai fi întrebat înainte de a conduce cărămizia asta de mașină dacă aș vrea o mașină de culoarea asta, aș fi râs de tine. Dar la Duster zici că așa s-a născut, aia e culoarea de la mămica ei, așa de bine arată. Toată mașina arată bine, ce să mai…

Scaunele. Vaaaaai deeee miiiineeeee. Cumva, atunci când ne gândim la o mașină, scaunele sunt joooos de tot pe listă. Dar asta este o mare greșeală. Bine, vorbește vârsta din mine cred. Dar pentru mine este foarte important să nu îmi puște bucile și spatele după 100 de km. Well, scaunele la Dusterul ăsta sunt vis. Nu simți drumul. Te dai jos odihnit. Nici nu mai încape comparația fața de cum erau alea de dinainte, nu are rost să discutăm. Un mare plus, deci. Bine, nu zic că sunt operă de artă sau ceva, dar upgradeul este unul colosal!

Camerele. Și nu mă refer doar la cea clasică, aia când bagi marșarierul, ci la camerele laterale care te ajută să ai o vizibilitate foarte bună când faci parcări laterale, dar mai ales când ești în rampă accentuată, când poți activa camerele care să te ajute să vezi pe unde rulează roțile.

Consola e ce trebuie. Și ca design, și ca funcționalitate. Te descurci foarte ușor pe ”tableta” de bord, totul e la îndemână, e simplu de folosit, aia e.

Nu mai pute a plastic ieftin. Un mare salt înainte, ca să zic așa. Poate nu vă dați seama, dar ia încercați să vă gândiți un pic la aspectul ăsta, al mirosului care vă lovește când intrați într-o mașină. Și apoi gândiți-vă la sintagma ”mașină românească” și cu ce miros o asociați. Dap, aia e. Care acum, de fapt, nu mai e, nu mai există mirosul ăla ieftin! Tot interiorul arată bine. Adică muuuuuult mai bine decât versiunea anterioară, e cu totul și cu totul din alt film.

Ce nu mi-a plăcut la noul Duster

Cel mai de neînțeles aspect la mașina asta este – pentru mine, desigur – clapeta pentru capacul de la rezervor, care este așezată fix lângă scaunul șoferului, jos pe podea, cumva la jumătatea ușii. Nu are nici o logică, după mintea mea, să fie acolo. Nu doar că te poate încurca atunci când urci sau te dai jos din mașină (e și un pic înălțată), dar arată nașpa pusă acolo. În fine, trebuia să găsesc ceva de rău de zis, ar fi fost culmea să nu găsesc!

Sistemul de climatizare mi s-a părut că se mișcă prea încet. Sau poate că eram noi prea friguroși de fiecare dată când intram în mașină. Sau nu l-am înțeles noi exact cum funcționează (nu că e rocket science, desigur). Probabil că în timp te obișnuiești cu el și te prinzi cum să îi dai cărbuni, dar am zis că trebe să o zic dacă am încruntat sprânceana la faza asta.

Eu sunt mai pe mașini un pic mai puternice. Adică să fie mai multă herghelie acolo. Or Dusterul înclină mai mult pe setări care să te ajute în off-road decât pe dezlănțuire de viteză. Schimbul de viteze se face foarte scurt (practic viteza 1 e ca la TIRuri, doar să o miști de pe loc), după ce te prinzi de asta, începe să îți placă stilul ăsta mai relaxat al mașinii.

Cam asta a fost. Sper să vă ajute părerile mele de șofer, nu de specialist. Așa părtinitoare și incomplete cum sunt. Ca să vă faceți o idee. Și să citiți și în alte părți ce zic alții despre mașină. Obigatoriu asta! Mai ales dacă vă bate gândul să v-o cumpărați.

Puteți să vă faceți o configurare a mașinii aici. Prețurile cam încep de la 12.300 de Euro. Și, în funcție de ce puneți pe ea, ajung pe la 20.000. Ish.

Eu am condus masina de top de gama, adică Prestige, 1.5 dCi 110 CP 4WD. Spicuiesc din dotările mașinii: jante din aliaj 17 inch, pack look exterior, asistenta video la parcarea cu spatele (include senzorii acustici), sistem de aer conditionat automat, Media Nav Evolution, scaune fata incalzite, pack look interior Prestige, vertizare unghi mort, camera multi-view, card acces maini-libere, tapiterie combinatie piele si piele ecologie.

https://youtu.be/neF_bm91J1A