M-am gândit mult dacă să vă spun istorioara asta personală sau nu. Pentru că, nu-i așa, trăim într-o lume în care suferința altora parcă este motiv de bucurie pentru unii, atât de strâmbi la suflet sunt… Dar, pe de altă parte, după atâția ani de când îmi faceți onoarea să mă citiți, mi-ați transmis un lucru care m-a marcat profund în ceea ce fac ca blogger: am o responsabilitate față de voi, care înseamnă și a vă spune anumite lucruri personale, din care – mi-o spuneți constant – învățați foarte mult. Așa că am decis să vă spun istorioara. Mai ales că este una cu un final fericit.

În urmă cu jumătate de an, mi-am făcut analizele anuale. Și, când m-am dus la medic pentru interpretarea lor, sentința a fost una uluitoare pentru mine: pre-diabet. Nici măcar nu știam ce înseamnă asta. Adică cum ”pre”? Că de diabet știam că e ceva nașpa, dar fără să știu (oh, cumplita ignoranță când nu te arde pielea…) nici măcar așa în mare ce înseamnă această afecțiune.

Am fost dat peste cap de diagnosticul cu pricina. Care a contribuit foarte mult la schimbarea stilului de viață, pe care mulți dintre voi l-ați văzut în ceea ce mă privește în ultima vreme. Din fericire, la recentele analize făcute tocmai ca să vedem evoluția, a venit vestea minunată pentru mine: e totul ok, analizele inițiale au fost o alarmă falsă. Mă rog, nu sunt chiar ok, adică am câțiva indicatori care nu sunt în regulă, dar știți cum este asta, cam așa le avem toți. Din păcate…

Ei bine, experiența asta cu alarma falsă m-a conștientizat masiv pe ce înseamnă afecțiunea asta teribilă. Căci diabetul, dragilor, nu este doar o boală care îi lovește pe alții (așa cum suntem mulți tentați să credem), ci este o problema care, în scurt timp (vă dau mai jos mai multe informații), va deveni una națională. Cu adevărat națională. Adică diabetul va deveni problema tuturor, nu doar a celor afectați, ci a tuturor.

Așa că astăzi, de Ziua Mondială a Diabetului, cred că măcar atât pot face, să scriu acest articol, care se vrea un semnal de alarmă, dacă vreți. Prin care vreau doar să vă fac să vă gândiți un pic la ravagiile pe care diabetul le face și le va face în viitor în România. Mai ales în România. Căci, din păcate, și în această privință, țara noastră este campioană negativă la multe capitole… :(

Aproape jumătate dintre românii bolnavi de diabet nu sunt diagnosticați

Vă rog, oameni buni, să citiți cu atenție aceste informații. Și să le dați mai departe. Să înțeleagă cât mai multă lume că această boală, diabetul, nu este doar a celor bolnavi. Ci a noastră, a tuturor, ca națiune. Și să încercăm măcar să fim mai informați asupra acestui subiect. Căci, de multe ori, de aici pleacă totul. Vă mulțumesc.

Informațiile de mai jos sunt luate de la NovoNordisk, lider mondial în tratamentul diabetului zaharat. Oamenii sunt experți în domeniu, au deja 90 de ani de activitate. Așa că las informațiile primite de la ei, inclusiv un infografic explicit, să spună această poveste tristă. Despre o țară care, în 2017, are mereu și mereu alte priorități decât sănătatea cetățenilor ei…

1.785.300 adulți din România (20-79 de ani) au diabet. Adică, practic, 1 din 10 adulți români suferă de această boală. Ce este foarte trist este că aproape 45% dintre adulții cu diabet din România nu sunt diagnosticați! Iar asta, faptul că boala nu este descoperită la timp, are un impact teribil asupra tratării ei.

În România sunt înregistrate anual aproximativ 19.000 de decese cauzate de diabet. Studiul „Percepții și atitudini cu privire la prevenirea, diagnosticarea și tratarea diabetului” arată că doar 63% din totalul celor care au fost diagnosticaţi cu diabet declară că țin dietă și un procent mult mai mic, 56,7%, declară că fac exerciții fizice.

Și mai îngrijorător este faptul că în timpul ultimului an de zile:

20% dintre pacienții cu diabet nu au fost la diabetolog
45,2% dintre pacienții cu diabet nu au mers la oftalmolog
46,8% nu au mers la cardiolog
71,6% nu au consultat deloc un neurolog

România – campioană negativă la diabet…

Iar viitorul nu sună deloc bine: previziunile arată că, în anul 2040, 1 din 8 adulți români va suferi de diabet. Asta în condițiile în care acum, comparativ cu țările Uniunii Europene, România are una din cele mai mari prevalențe a diabetului din UE, fiind pe locul 4 din 28 de țări UE. Suntem pe ultimul loc din UE privind cheltuiala medie/persoană cu diabet – 579,1 USD, raportat la 10.082 USD Luxemburg. Iar aproximativ 56% din populația de peste 18 ani este supraponderală (o proporție ridicată la nivelul UE) și avem cel mai mic procent din populație care practică activități fizice (7,5% din populație face cel puțin 2,5 h/săptămână).

Una din problemele imense pe care le avem în România în privința înțelegerii impactului diabetului la nivel naționale este nivelul scăzut de informare și educare al populației generale (v-am spus despre mine mai sus…), dar și în rândul celor deja diagnosticați:

56,4 % dintre români consideră că diabetul poate fi vindecat
10% dintre români consideră diabetul o afecțiune contagioasă
78,9% dintre români consideră că apare ca urmare a unui consum crescut de dulciuri

Lipsa de control a diabetului are consecințe severe pentru sănătate și calitatea vieții, atât la nivel individual cât și la nivel economic. Dintre românii cu diabet cuprinși în studiu, 40% au tulburări de vedere, 38% au probleme cardiace, 37% suferă de neuropatie, 33% suferă de arteriopatie și 18% au probleme cu rinichii.

Diabetul are un impact din ce în ce mai mare la nivel economic și social. Pentru a controla acest fenomen, trebuie să începem să cunoaștem toate dimensiunile lui: medicală, socială și economică. Pentru a reduce riscul apariției diabetului este necesară promovarea unui stil de viață sănătos bazat pe o alimentație sănătoasă și practicarea exercițiilor fizice, și testarea periodică a glicemiei.