Centrul de Cercetări Socio-Umane LUMEN, în parteneriat cu Facultatea de Drept și Științe Administrative a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, a realizat, în perioada 01 noiembrie 2016 – 15 ianuarie 2017, în Regiunea de Dezvoltare Nord-Est a României, o cercetare cantitativă bazată pe ancheta prin chestionar, intitulată „Percepția publică asupra sancțiunilor din România”.

Cercetarea de tip cantitativ, bazată pe ancheta prin chestionar, s-a efectuat pe un eșantion de 1056 de persoane. Marja de eroare a cercetării este de ± 3%, prezentul studiu fiind parte a unui demers mai amplu vizând construcția socială a profesiei de consilier de probațiune. Din eșantion au făcut parte 484 persoane de sex masculin și 572 persoane de sex feminin. Structura pe vârste a respondenților este de 49% sub 30 de ani, 31% persoane cu vârste cuprinse între 25 și 45 de ani, 20% vârsta peste 45 de ani. Nivelul de studii al respondenților este: 4% fără studii, 44% studii medii, 52% studii universitare și postuniversitare.

Având în vedere că, în aceste zile, opinia publică asistă la o „dezbatere” pe marginea unei inițiative cu privire la amnistierea și grațierea unor fapte cu caracter penal, plecând de la supraaglomerarea mediului penitenciar din România, considerăm că, pe baza rezultatelor cercetării noastre cu privire la „Percepția publică asupra sancțiunilor din România”, putem aduce câteva clarificări cu privire la modul în care populația privește chestiunile referitoare la sancționarea persoanelor care au încălcat legea.

Printre cele mai importante concluzii ale sondajului este cea potrivit căreia 59% din respondenți consideră că pedeapsa cu închisoarea este utilă în reintegrarea socială a infractorilor, chiar și a celor care au săvârșit fapte cu caracter penal al cărui pericol social este scăzut.

Referitor la asprimea pedepselor aplicate în România, respondenții au considerat în proporție de 40% că acestea sunt blânde, sau foarte blânde; 36% că acestea nu pot fi considerate nici aspre, dar nici blânde, și doar 20% au considerat că acestea sunt aspre sau foarte aspre.

În ceea ce privește politicile penale dezirabile, 66% din respondenți consideră necesară o înăsprire a pedepselor, 22% consideră că ar trebui menținute la nivelul actual și doar 6% consideră că asprimea acestora ar trebui redusă.

În ceea ce privește poziționarea respondenților față de pedeapsă, unii (25%) s-au situat pe o poziție obiectivist-retributivă (dacă au comis o faptă antisocială, indivizii trebuie să facă pușcărie); alții (22%) pe o poziție socială, neprizonocentrică, deschisă către alternative sociale (închisoarea este o școală pentru infractori); respectiv 17% pe o latură umanistă (chiar dacă au săvârșit o faptă, infractorii au și ei o serie de drepturi). Iar în ceea ce privește infracțiunile a căror pericol social este restrâns, 32% dintre respondenți au apreciat că pedeapsa cu închisoarea nu constituie o soluție pentru acest tip de fapte.

Atitudinea generală rămâne, în opinia noastră, una retributivă, pedepsele alternative la închisoare fiind văzute în continuare prioritare, 25% alegând varianta prizonocentrică, chiar și atunci când sunt confruntați cu opțiuni care pot trimite la alternative necarcerale, chiar și când sunt evocate costurile sociale ale încarcerării. În ceea ce privește centrarea justiției pe drepturile omului, doar 17% dintre respondenți o consideră prioritară.

Privitor la alternativele necustodiale în ansamblul lor, într-o proporție de 36% respondenții se opun utilizării acestora, considerându-le generatoare de noi infracțiuni din cauza asprimii scăzute a acestora; 35% sunt în favoarea utilizării alternativelor necustodiale acestora în pedepsirea infractorilor a căror fapte penale nu constituie un pericol social major, iar 22% se arată în favoarea utilizării acestora în pedepsirea oricăror tipuri de infractori.

Chestionați în mod expres cu privire la utilitatea pedepsei cu închisoarea în reintegrarea socială a infractorului care a săvârșit infracțiuni cu pericol social scăzut, respondenții au fost în majoritate de acord (59%) că aceasta este parțial utilă sau foarte utilă, doar 21% exprimându-se împotriva utilității acestei forme de pedepsire a infractorilor a căror fapte au un grad de pericol social scăzut. 15% dintre respondenți consideră că pedeapsa cu închisoarea nu poate fi considerată nici utilă, nici inutilă.

Remarcăm faptul că activitatea Serviciilor de Probațiune – a căror misiune este să gestioneze aplicarea sancțiunilor necustodiale și a libertății supravegheate în cazul pedepselor cu suspendare – este necunoscută unui număr de 59% din respondenți, procent ce ar putea fi considerat mai mare dacă se ține cont de rata de 11% de non-răspunsuri.

Concluzionăm că societatea românească, cel puțin în regiunea în care s-a desfășurat cercetarea, este mai degrabă în favoarea sancțiunilor privative de libertate, pronunțându-se pentru asprirea pedepselor. Sancțiunile necustodiale sunt văzute ca alternativă, în special pentru situația unor fapte penale cu grad scăzut de pericol social. Acest lucru poate să se datoreze, pe de o parte, insatisfacției cu privire la calitatea vieții, dominantă în rândul populației din regiunea studiată, și, pe de altă parte, slabei informări publice cu privire la alternativele necustodiale, rolul și activitatea Serviciilor de Probațiune.

Coordonator cercetare:Prof. univ. dr. hab. Antonio SANDUDirector Centrul de Cercetări Socio-Umane LUMENDirector Departament Drept și Științe AdministrativeFacultatea de Drept și și Științe AdministrativeUniversitatea Ștefan cel Mare din Suceava