Dacă aș fi ministrul Educație măcar pentru o zi, aș propune spre dezbatere publică oportunitatea introducerii în materia școlară a disciplinii ”Normalitatea”. Pentru simplul (dar atât de complexul, de fapt…) motiv că ai noștri copii o să devină adulți, pentru care a înțelege ce înseamnă cu adevărat normalitatea și a impune acest standard în tot ce vor face ca cetățeni ar trebui să fie literă de lege.
Dar ce înțeleg eu prin această normalitate? Pe scurt, ieșirea din paradigma nefirescului ca întâmplare perpetuă. Acel nefiresc în care ne zbatem de multă vreme, ca națiune. Acel nefiresc în fața căruia normalul devine aproape extraordinar.
Vreau pentru copiii noștri o normalitate ca bază de funcționare a societății. Ca punct de referință, ca standard, ca benchmark (dacă îmi dați voie să folosesc un termen de ăsta mai corporatist, cum ar veni). Pentru ca, odată însușită această normalitate de către generațiile ce vor veni, să ofere o bază solidă de creștere. Și de bunăstare. Și de viață mai bună, în esență.
Hai să vorbim aplicat. Și să luăm exemplul Școlii Gimnaziale 125 din sectorul 5 din București. O școală pentru care, până în urmă cu câteva săptămâni, normalitatea în care învățau cei 300 de copii între 3 și 14 ani și în care predau cele 50 de cadre didactice înseamna mucegai, mizerie, miros de clor, acoperiș spart. Ani de zile, pentru cei de acolo asta a însemnat normalitatea. O normalitate strâmbă, urâtâ, mizeră.
De astăzi, însă, normalitatea pentru Școala Gimnazială 125 înseamnă cu totul altceva. Pentru că au intervenit 150 de voluntari, coordonați de Habitat for Humanity România, în cadrul excelentului proiect “O școală nouă, un viitor mai bun” finanțat de ENGIE, un parteneriat care face parte din platforma de responsabilitate socială a companiei ENGIE Romania ”Energie pentru fapte bune”. Aceștia au instituit o nouă normalitate în școală, au adus firescul în viața de zi cu zi a copiilor și a cadrelor didactice și, evident, și a părinților, care acum știu că odraslele lor o să învețe într-un spațiu firesc, normal.
Ca să înțelegeți transformarea care a avut loc la Școala Gimnazială 125, vă dau câteva poze gen ”before”. Cu mențiunea că, așa cum știți, pozele nu pot să arate cu adevărat ce era acolo. În plus, pozele nu au miros și nu simt frigul și ploaia…
Iar acum, câteva fotografii făcute azi, în prima zi de școală de la Școala Gimnazială 125.
Jos pălăria în fața celor de la ENGIE! Jos pălăria în fața celor de la Habitat for Humanity România! Jos pălăria în fața celor 150 de voluntari care au adus normalitatea într-un mic colț de Românie!
Proiectul “O școală nouă, un viitor mai bun” va continua. Din fericire. Și normalitatea ca standard, firescul ca întâmplare perpetuă vor ajunge și în alte colțuri de Românie. Pentru că ENGIE continuă proiectele de renovare și eficientizare energetică în parteneriat cu Habitat for Humanity România, proiecte care au făcut ca, între 2013 și 2015, să fie renovate și eficientizate energetic o școală din comuna Băleni și cele 12 case sociale din cadrul SOS Satele Copiilor România. Respect!
Și ca să mai ajutăm și alți copii să fie pregătiți de noul an școlar, hai să facem un concurs: spune-mi într-un comentariu la acest articol ce înseamnă normalitatea pentru tine, din punctul de vedere al unei școli. Ai timp să faci asta până joi, pe 15 septembrie, ora 23:59. Voi alege prin tragere la sorți doi câștigători, care vor primi câte-un voucher în valoare de 450 de lei cu ajutorul căruia pot cumpăra rechizite pentru copiii lor.
4 thoughts on “Copiilor noștri ar trebui să li se predea materia ”Normalitate””
Pentru mine, normalitatea inseamna ca fiecare sa-si fac DOAR treaba lui. Adica, dpdv al scolii, ar insemna cam asa: profesorii sa vina la timp la ore, sa predea materia pentru care sunt suplinitori/ titulari, sa respecte elevii, sa nu puna porecle elevilor, sa-i asculte, sa stie care sunt preferintele lor si in afara scolii, corecti, echidistanti, sa nu creada ca elevii sunt niste sticle goale pe care ei trebuie sa le umple….etc. Elevii de asemenea sa fie punctuali, respectuosi, corecti, sa se ajute intre ei. Sa vina cu drag la scoala atat profesorii cat si elevii. Sa fie o bucurie aceasta intalinire a lor.
Un subiect…pe cat de important, pe atat de neglijat de catre cei „cu putere”, din pacate.
Ei bine, pentru mine, mama a doi copii, normalitatea ar arata asa:
– sali spatioase, aerisite, dotate corespunzator;
– uniforma (de preferat, pentru a fi la egalitate copiii din punct de vedere vestimentar);
– profesori responsabili si dedicati activitatii desfasurate;
– respect (copii, cadru didactic, personal auxiliar, parinti);
– excluderea magazinelor din scoli (ori macar trierea produselor comercializate);
– grup sanitar ingrijit.
Înainte de orice altceva, felicitări celor cu inițiativa și succes maxim în viitoarele provocări. Respect! Acum, cât despre materia propusă de dumneavoastră, este o idee bună, însă, cel puțin când am fost eu la școală, se făcea o materie în sensul acesta, se numea Educație Civică. Nu știu dacă se mai face sau nu, dar ar fi bine să se facă, căci prin intermediul acesteia, copiii pot afla ce drepturi, dar și responsabilități civice au, se pot forma, astfel încât să știe ca atunci când le sunt încălcate anumite drepturi, pot reacționa, sau mai bine spus, sunt obligați să reacționeze și nu să se resemneze. De altfel, cred că aceasta este principala noastră problemă ca și popor, am învățat să ne resemnăm cu o foarte mare ușurință, iar resemnarea, nu doar că nu produce schimbarea pe care ne-o dorim, ci mai mult decât atât, ne ucide, puțin câte puțin dar sigur, în fiecare zi. Ne ucide simțul dreptății și al corectitudinii, ne ucide spiritul de luptă, ne ucide nădejdea la un viitor mai bun, ne ucide voința de a acționa la modul în care ne-am dori, și ne insuflă o anumită stare de proscriși, pe care ar trebui să o acceptăm fără tăgadă. Desigur ar mai fi multe de spus, însă acum voi răspune la întrebarea adresată de dumneavoastră. Voi răspunde punctual, căci nu doresc să mă fugăriți prin spațiul virtual, pentru că ați îmbătrânit citind acest comentariu.:)
Astfel, aici sunt câteva elemente pe care le consider a fi de normalitatea în ceea ce privește procesul educațional, nu le dezvolt din același motiv mai sus enunțat.
1. Uniforme școlare obligatorii.
2. Fără telefoane mobile în incinta școlii.
3. Părăsirea incintei școlare de către elevi, să se facă doar în situații excepționale, dovedite.
4. Testare psihologică anuală pentru cadrele didactice.
5. Evaluarea procesul de învățare să nu se mai bazeze doar pe verificarea repetării textuale a unor informații, ci mai degrabă, acolo unde se poate, pe verificarea cunoștințelor dobândite și integrarea acestora în viața elevului.
5. Să se pună un mai mare accent pe sport în general, și nu doar pe o anumită ramură a acestuia.
6. Integrarea în programa școlară, a unei discipline ce are menirea să-i ajute pe elevi pentru a se cunoaște mai bine pe ei înșiși, și totodată dezvoltarea lor personală.
7. Integrarea unui plan de practică în specialitatea bine definit, cât mai repede cu putință.
Desigur, ar mai fi și altele, dar ne oprim aici, cu mențiunea faptului că, exisența unei baze materiale optime, se impune cu strictețe și necesitate, în ordinea existenței unei normalități într-un sistem educațional pe care ni-l dorim a fi unul performant.
P.S. Chiar dacă primele măsuri par a fi mai conservatoare, le pot justifica și susține temeinicia oriunde și oricând, la cerere.
O zi minunată în continuare! :)
Bună! Ceva informații despre rezultatele cncursului/extragerii? :)