A venit toamna. Păsărelele se adună în stoluri ca să zboare spre țările calde. Alea care se duc atunci când se duc, desigur. Copacii își leapăsă veștmântul frunzifer și ne oferă o simfonie a culorilor. Pentru cei care au ochi să vadă așa ceva, firește. Și o să vină ploile. Aici nu mai este poezie. Chiar o să vină. Iar, în București, asta înseamnă niște probleme. Știți despre ce vorbesc io aici, doar am trecut prin ele, am pățit deja astfel de chestiuni și simțim intens că o să se întâmple din nou.

Evident că atunci când sunt probleme în urbea lui Bucur, simțim vârtos că trebuie să ne răstim la cineva. Iar, când vine vorba despre canalizarea din București, vinovatul de serviciu în capul nostru este unul singur: Apa Nova. Doar că, vedeți voi, nu este chiar așa. Nici pe departe. Așa cum mi-am dat seama după ce am studiat un pic chestiunea, punând lucrurile în perspectivă. După cum vă raportez mai jos.

Se cuvine o precizare: adică să vă spun de ce am ajuns să mă intreseze astfel de chestiuni. A pornit de la sprânceana pe care am ridicat-o atunci când am văzut gestul de curaj civic, dacă vreți, al celor de la Apa Nova, care au organizat o dezbatere publică, în cadrul căreia s-au pus în locul țintei, cum ar veni. Iar rafalele din partea celor cam 1.500 de oameni prezenți la întâlnire (ia mai spuneți-mi un brand care a făcut așa ceva, care a invitat lumea la discuții, deși știa că o să iasă măcel) au fost corespunzătoare. Numai că, după ce s-au răcorit, oamenii aceia au plecat de acolo cu niște informații despre Apa Nova și despre atribuțiile acestei companii (vi le dau pe scurt și eu mai jos), dar și cu un feeling extraordinar de important pentru relația dintre acest brand și cetățeni: se poate discuta, cineva îi ascultă.

Plecând de la deschiderea pe care am văzut-o din partea lor, am cerut mai multe informații. Acuma, între noi fie vorba, nici nu știam ce ar trebui să cer cu exactitate, așa că am băgat-o pe aia cu ”dați-mi cât mai multe informații despre canalizarea din București”. Și am primit. La greu. Atât de multe informații încât a durat foarte mult pănâ să reușesc să fac o sinteză masivă a acestor informații, pe care vi le dau colea mai jos.

Canalizarea din București și Apa Nova

Ziceam că prima noastră pornire când vorbim despre probleme cu canalizarea bucureșteană este să ne gândim la Apa Nova. Absolut corect, de altfel. Pentru că Apa Nova administrează acest aspect din viața urbei. Doar că, vedeți voi, atunci când simțim intens nevoia să ne răstim la ei, cam greșim adrisantul. Pentru că proprietarul rețelei de canalizare nu este Apa Nova, ci statul român, prin intermediul Primăriei Generale și a Consiliului Genera al Municipiului București. Apa Nova doar asigură întreținerea și exploatarea rețelei, conform contractului de concesiune valabil în perioada 2000 – 2025.

Ce înseamnă asta? Așa, direct spus, înseamnă că nu este treaba celor de la Apa Nova să schimbe rețeaua veche de peste 100 de ani în unele locuri, asta este treaba proprietarului, ci doar să o administreze (aici intrând și întreținerea). Așa că data viitoare când vă mai vine să strigați la ei, gândiți-vă că este echivalentul strigăturii la un mecanic auto, care vă enervează că nu vă face Dacia din 1980 să prindă viteza unui Audi din 2014. Trag nădejde că ați înțeles ce vreau să zic.

Așa, ca să punem un pic lucrurile în cotext, în București Apa Nova operează 2507 km de conducte apă, 2355 km canal, 66567 cămine de inspecție, 3 stații de producție a apei potabile – Roșu, Crivina, Arcuda și o stație de epurare – Glina. Eu acum vorbesc doar despre rețeaua de canalizare. Da, știu, este ciudat să zic ”doar”, având în vedere că vorbim despre 2355 de km de rețea. Ceea ce este enorm, oricum o calculezi. Și vorbim despre conducte, țevi, cămine alea, alea îngropate în pământ, nu fire aeriene, la care să te urci pe scară. Zic asta ca să înțelegeți că a administra și a întreține o astfel de rețea este enorm de multă muncă.

Cât despre vechimea rețelei, gândiți-vă așa: rețeaua de canalizare din Bucureștiul vechi este un pic dinaintea momentul în care România decidea să intre în Primul Război Mondial. Dap, vorbim despre sute de km de rețea, care au o vechime de peste 100 de ani! Presupun că v-ați prins că Bucureștiul de atunci, pe linie de solicitare a canalizării, nu are nici o legătură cu ce înseamnă Bucureștiul acum. Căci, desigur, în urmă cu 100 de ani, a trage apa în București – pardon my French, bitte – înseamna cu totul altceva decât înseamnă acum. Și, totuși, Apa Nova așa ceva trebuie să administreze. Și să asigură funcționarea rețelei. Un fel de muncă de anticar civic, dacă vreți.

Nu aș vrea să o dau pe refrenul cu greaua moștenire (căci nu asta îmi propun cu acest material), dar nu am cum să fac o punere în context despre ce înseamnă canalizarea din București dacă nu ating și aspectul întreținerii mai puțin inspirate (ca să folosesc un termen mai intelectual, așa…) executată de responsabilii de dinainte de 2000. E ca la orice lucru în viață: dacă tot lași să treacă vremea pe sistemul ”merge și așa”, la un moment dat treaba se strică.

Exemplul cel mai bun este caseta de sub Dâmbovița. Unde nu se mai intervenise din anii ’90, așa că avea o capacitatea de funcționare redusă la 47%. În 2015 a intervenit Apa Nova și a remediat situația. Cum, de altfel, a făcut în multe alte locuri.

Ați zicea că asta este treaba lor, a celor de la Apa Nova, nu? Să repare lucruri, să schimbe chestiile vechi și alea, alea. Păi nu, nu prea este așa. Căci atribuțiile lor sunt doar de – repet – a întreține și a exploata rețeaua. Nu să schimbe, să înlocuiască, să facă lucrări urbanistice de mare angajament. Ca să fie mai clar, a întreține înseamnă a cârpi. Spus direct, ca de la peluza la care îmi place să mă situez (pentru că se văd lucrurile mai bine, nu de alta). Adică, în conformitate cu contractul, Apa Nova trebuie doar să ”cârpească” rețeaua de canalizare veche, antică și de demult, că să o facă să funcționeze cât de cât. Atât ar avea ei de făcut, conform contractului.

Doar că – și aici intervine încă o ridicare de sprânceană din partea-mi, când am aflat despre ce este vorba – Apa Nova își depășește atribuțiile din contract. Cu mult.

Un exemplu elocvent sunt lucrările pe care Apa Nova și le-a asumat (deși nu era treaba companiei, repet) în zona Ștefan cel Mare – Spitalul de Urgență Florească (cu o rețea dată în folosință în 1906!). Unde, în iulie anul acesta, a avut loc o surpare masivă. Ajunși la fața locului, specialiștii de la Apa Nova s-au trezit într-un fel de film horror cu buget mic. Pentru că – și o zic lejer, ca să nu mă enervez… – lucrările executate acolo în anii dinainte au fost cele mai proaste soluții alese de foștii responsabili. Se putea cârpi? Da, desigur. Dar ca să mai țină câteva luni, 1 an, poate 2, cu puțin noroc.

Dar Apa Nova a decis să intervină masiv, ca să nu mai fie probleme și a executat o lucrare amplă, care să nu mai dea bătăi de cap pe viitor. Decizia de a interveni dincolo de obligațiile pe care le are Apa Nova prin contract a avut la bază faptul că vorbim despre o zonă în care se află un spital foarte important pentru București, o instituție ale cărei reziduri, cu un specific aparte (li se spune deșeuri agresive, în limbajul de specialitate), afectează mult materialele din care este construit canalul colector.

Principiul de funcționare al Apa Nova este unul sănătos, ca să zic așa: dacă tot trebuie să intervină masiv într-o anumită zonă, nu se rezumă doar la a ”cârpi”, ci și la a interveni în sensul modernizării secțiunii respective. Extra contract. Cum o să se deconteze aceste cheltuile mari (de ordinul zecilor de milioane de Euro…), asta este altă poveste. Una în care ar trebui să discutăm despre cum merg unele lucruri pe la noi, dar nu o să o facem, pentru că ne-am strâmba un pic feng shuiul…

Cum influențăm noi canalizarea din București

Că noi, cetățenii Bucureștiului, influențăm canalizarea, asta este un fel de furculition. Dar nu despre folosirea de zi cu zi a rețelei vreau să vorbesc acum, ci de ceva mai ”exotic”, dacă vreți. Spre exemplu, să vorbim despre murături. Da, despre murături. Câți dintre voi știți că toamna și primăvara este un fel de festival al murăturilor în rețeaua de canalizare bucureșteană? Căci lumea aruncă într-o veselie murături. Direct în canalizare. Căci, nu-i așa, nu de aia este făcută canalizarea? Nu prea, stimabililor, nu prea…

Apoi, știați că și apa îmbuteliată pe care o consumăm influențează canalizarea? Căci diferența dintre capacitatea pentru care au fost proiectate unele canale și nivelul actual al apelor reziduale, scăzut ca urmare a creșterii consumului de apă îmbuteliată, duce la apariția unor mirosuri neplăcute. Altfel spus, pentru că oamenii nu mai consumă apă de la robinet așa cum consumau pe vremuri, mai puțină apă ajunge în rețeaua de canalizare, canalele nu mai pot fi curățate, iar puțina apă care ajunge în canalele colectoare băltește. Soluția Apa Nova: înlocuirea actualele canale colectoare din anumite zone cu unele care se numesc ovoidale, ce permit circulația mai bună a apei, chiar și în condițiile unui debit redus.

Să vă mai spun că o parte dintre marile magazine folosesc rețeaua de canalizare pentru a scăpa de o parte alimentelor expirate? Le aruncă direct în canal. Lejer. Fără stres. Pentru că, desigur, altfel ar trebui să plătească pentru preluarea unor astfel de deșeuri, așa că mai bine le fac pierdute în canalizare. Dap, se întâmplă astfel de lucruri. Am râde dacă nu ar fi de plâns, dar echipele Apa Nova au recuperat din canalizare inclusiv carcase de porc expirate. Porci, fraților! Mno, mai ziceți ceva…

Știți că o problemă frecventă în cazul ploilor abundente o reprezintă inundarea subsolurilor ca urmare a refulării apei pluviale. De cele mai multe ori, cauza o reprezintă montarea incorectă a clapetei anti-retur. Chiar dacă aceasta nu are legătură cu rețeaua de canalizare și este obligația proprietarilor imobilelor, Apa Nova a demarat un program de consiliere a clienților pentru montarea corectă a acestor echipamente.

Cum se inspectează canalizarea din București

Vorbim, cum ziceam, despre 2355 de km de canal. Care, confirm contractului valabil până în 2025, trebuie inspectați. Anual, specialiștii Apa Nova inspectează și curăță peste 400 de km de canalizare. Asta pe lângă faptul că, evident, trebuie curățate permanent și zonele în care se adună ”porcării” (încă nu am ieșit din uluiala cu porcii aruncați în canalizare…), adică o muncă de revenire permanentă.

Ce face în plus Apa Nova? Își asumă, extra contract, un program de prevenție a avariilor, prin verificare și curățare constantă a rețelei. Pentru că, în timp, și-au dat seama că există anumite zone predispuse la avarii (gen aruncat porci în canalizare), așa că activitatea asta de prevenție continuă reușește să împiedice probleme mult mai mari.

Inspecțiilor periodice au ca scop și evitarea apariției unor accidente, care s-ar putea solda cu victime. Exemplul recent, din 28 iulie anul curent, când, prin descoperirea unor probleme structurale ale canalului colector de dimensiuni 100 x 150 cm dat în folosință în anul 1928, în zona Bd. Corneliu Coposu, pe tronsonul Bd. Mircea Vodă – Str. Sf. Vineri, urmată de delimitarea și izolarea zone, precum și prin demararea lucrărilor de remediere, s-a reușit evitarea unei potențiale catastrofe.

Interesant, în ceea ce privește relația cu cetățenii, este că programul de prevenție implementat de Apa Nova a condus la o scădere a numărului anual de reclamații totale de la aproximativ 30.000, în timpul fostei Regii Generale de Apă, la aproximativ 2000. În ceea ce privește rețeaua de canalizare, scăderea este de la aproximativ 15000 de reclamații anual, la 500. Altfel spus, dacă începi să dialoghezi cu cetățenii, ei înțeleg că au cine povesti, ca să o zic pe sistem de discuție la scara blocului.

Cum arată viitorul pentru canalizarea din București?

Dacă am sta la o bere și am povesti despre asta, primul gând ar fi unul oarecum caragialean: ”să se schimbe tot!”. Numai că, evident, lucrurile nu stau atât de simplu. Conform estimărilor Apa Nova, înlocuirea completă a rețelei de canalizare ar necesita fonduri de aproximativ 1 miliard de euro și blocarea unor zone importante ale Bucureștiului pentru o bună perioadă de timp (vorbim despre niște ani buni).

Dar nu vorbim doar de bani și de timp aici. Decizia este una strategică. M-am documentat și am văzut că în multe orașe ale lumii se întâmplă cam același lucru. Adică sunt probleme, desigur, dar soluția de a schimba tot, adică de a transforma orașul într-un șantier masiv pentru câțiva ani nu prea este la îndemâna multor municipalități. Iar discuțiile se poartă dacă să se apuce de șantier sau să meargă pe soluția de intervenție cu reparație, soluție pe care o aplică și Apa Nova în București. Măcar la alții autoritățile discută, dacă înțelegeți ce vreau să zic..

Până atunci, până când o decizie organică, dacă vreți, va fi luată de autoritățile noastre, soluția găsită de Apa Nova o reprezintă folosirea de noi tehnologii, non-distructive, pentru a interveni cu minim de disconfort și de a repara și moderniza rețelele la fiecare intervenție de remediere a unei avarii. Altfel spus, scule performante care să nu mai spargă juma de kilometru pătrat pentru o țevușcă și care să asigure accesul mult mai ușor și profund în zona de lucru.

Cum subiectul m-a cam  prins – trăiesc în București și chiar ar trebui să știu astfel de chestiuni -, o să revin asupra lui. Căci, desigur, este mult de cercetat și și mai mult de povestit :)