Samuel Ciorap este un mare campion. Cel puțin în sistemul meu de valori. Un campion, zice la dicționar, este cel care câștigă primul loc într-o competiție. Dar mai zice ceva: un campion este apărătorul unei cauze, cel care luptă pentru această cauză. Samuel este campion de două ori, dacă vreți. Pentru că, din ambele perspective, el are multe titluri la activ.

Dar, poate mai mult decât orice răsplată pe care cei din jur i-au dat-o, Samuel este un campion pentru că a reușit să câștige cea mai importantă competiție din viața lui: competiția cu propriul destin. Un destin care i-a spus ”auzi, tu o să fii altfel, asta este”. Iar Samuel a înțeles că a fi altfel nu înseamnă ceva mai puțin și nici ceva în minus față de alții. Ci înseamnă o provocare, o oportunitate de a deveni mai bun, mai puternic, mai om. O competiție din care Samuel a ieșit un mare campion.

Samuel Ciorap este un sportiv cu deficiențe de vedere. Când am povestit cu el, înainte de un antrenament, ne-a povestit despre ce presupune competiția paralimpică, din punct de vedere tehnic. Ne-a spus despre categoriile în care sunt împărțiți sportivi, despre faptul că el o să participe la trei probe la Rio 2016, dar că este foarte optimist în ceea ce privește proba de 100 m bras, unde se simte foarte sigur pe el.

Și, în timp ce ne zicea toate aceste lucruri, a strecurat și ”pentru oamenii sănătoși, nu ca noi…”. El a zis-o normal, obișnuit cu astfel de rostiri și, cel mai probabil, cu reacția celor mai mulți din jurul lor, care îi pun pe cei ca Samuel într-un ”sertar” ciudat al existenței lor. Dar mie mi s-a strâns stomacul… Oameni sănătoși versus oameni ca Samuel.

Eu cred cu tărie că Samuel este cu mult mai sănătos decât cei mai mulți dintre noi. Și nu mă refer aici la sănătatea aia ”de analize”, unde sunt sigur că ne bate fără drept de apel. Ci mă refer la sănătatea sufletească, probabil cea mai importantă. Sufletul lui Samuel este unul sănătos. Un suflet care l-a ajutat să devină mult mai mult decât a vrut soarta să fie și și mai mult decât l-am fi lăsat noi, ceilalți, ”sănătoșii”, să devină. Un suflet care i-a clădit un caracter minunat, pentru care competiția înseamnă viață și viața înseamnă competiție. Un suflet și un caracter în fața cărora eu mă înclin și zic, aproape șoptit, ”mulțumesc, Samuel, mulțumesc…”.

Bravo, Olympus, pentru că susțineți echipa paralimpică a României. Un mare și sincer bravo! Pentru că Olympus susține nu doar cu vorbe (deși și vorbele asta înseamnă enorm, de multe ori…) paralimpicii noștri, ci și cu fapta: Olympus direcționează Comitetului Național Paralimpic câte 50 de bani pentru fiecare sticlă promoțională de lapte de consum Olympus (1,5% și 3,5% grăsime) cumpărată.

Samuel chiar a ținut să le mulțumească celor de la Olympus pentru că, așa cum zice el, faptul că s-au implicat l-a ajutat foarte mult în performanță. Iar când un sportiv spune așa ceva despre un brand e mare lucru. Mai ales că pe Samuel, la ce feeling mi-a transmis omul ăsta, nu pot să îl bănuiesc de nuș ce PR :))

Ca să vedeți cum este soarta… După ce am plecat de la întâlnirea cu Samuel Ciorap, driverul Uber care m-a luat, după ce i-am spus că m-am întâlnit cu un mare om și după ce i-am povestit câteva ceva din ce am discutat cu Samuel, a reacționa așa: ”Extraordinar! Uite ce mică e lumea…”. Și a început să îmi povestească despre un prieten, care s-a născut fără o mână. Și care reușește să strângă o gașcă faină de bicicliști, cu care să facă tot felul de expediții în jurul Bucureștiului. ”El este cel care ne mână și ne adună. Un om grozav”, îmi zice driverul. Ca să vedeți, vorba lui, cât de mică e lumea. Și cât de frumoasă este, uneori :)

Vă las cu niște splendide poze realizate de Dragoș Asaftei de la antrenamentul unde ne-am întâlnit cu Samuel Ciorap.