Recunosc încă din start că acesta este un material sută la sută subiectiv. Dar oare ce material de tip blog e mai obiectiv de atât?

În fine, nu mă simt torturat de astfel de enigme ale universului, așa că vă spun că se umflă mușchii pe mine când mă gândesc că săptămânal pot comenta 3-4 meciuri din campionatul argentinian de fotbal, la posturile Look TV sau Look Plus.

Dincolo de alte satisfacții, pentru mine este o excelentă școală de documentare și de câștigare a punctelor de experiență. Grație acestor transmisiuni voluminoase, pot face mai ușor legătura cu primul meu Campionat Mondial de fotbal, vizionat la televiziunea bulgară, cel din Mexic 1986. A câștigat Argentina, cu un Maradona divin, ajutat de Burruchaga, Valdano, Brown, portarul Pumpido și ceilalți.

Îi știam pe toți ca pe apă și eram tare curios de ce un atacant purta pe tricou numărul 1. Era o curiozitate pe care ne-am întâlnit-o decât teoretic, deoarece Alimiron, așa se numea fotbalistul în cauză, nu a fost folosit nici un minut în Mexic. Mai târziu am aflat că Bilardo, antrenorul, impusese un sistem alfabetic de ordonare a numerelor de pe tricou, de la care au făcut excepție vedetele gen Maradona, Valdano etc.

Apoi, patru ani mai târziu, România făcea un 1-1 istoric la Napoli, în casa lui Maradona, contra Argentinei campioană mondială en-titre. Am trăit toate acestea cu o intensitate de copil ahtiat după fotbal, iar Argentina, pe care în 1994 aveam să o scoatem de la Mondialul din SUA, mi-a rămas în suflet.

Fotbalul din campionatul lor intern vă pot spune că este sublim și/sau exuberant, plus că este totalmente impredictibil.

Ultima ”boacănă” este a celor de la Racing Club de Avellaneda. Vicecampioana și finalista Cupei de anul trecut a reușit o performanță rarisimă, cel puțin în cercul meu de cunoștințe fotbalistice. Echipa al cărei căpitan este Milito a câștigat ultimele două deplasări cu un scor de table sau de tenis, 6-3. Atât la Union Santa Fe cât și la Atletico Rafaela, victoriile au fost trase la indigo, cu acest scor. dacă era 1-1, sau 3-1 poate nu mă miram, dar spuneți-mi dacă la nivel profesionist ați mai întâlnit așa ceva.

Altfel, galeriile cântă non-stop, iar jucătorii care bat cornere sunt protejați de scutieri pentru a nu fi loviți cu pietre sau obiecte din peluze. Execuțiile de tip foarfecă sunt la ordinea zilei,  iar jocurile sunt, după cum am mai precizat, extrem de spectaculoase.

Va fi pauză în Argentina săptămâna aceasta, din cauza Paștelui Catolic, după  care religia balonului rotund își va reintra în drepturi.

Vă promit însă că merită să urmăriți!