În urmă cu vreo două săptămâni, stimabilii de la Evensys m-au întrebat cam care cred eu că o să fie unul din trendurile în 2015 când vine vorba despre combinaţia (fericită, de cele mai multe ori) dintre social media şi marketing. Pregăteau un e-book, pe care acum puteţi să îl descărcaţi de aici – ca un fel de preambul, ca să zic aşa, pentru ediţia de anul acesta a Digital Marketing Forum (26-27 februarie, Crowne Plaza Bucureşti).

Am sta un pic şi am cugetat. Şi am decis să nu zic nişte chestii „clasice”, cum ar veni. Nu că nu ar fi adevărate. nu că nu ar fi relevante. Nu că nu ar trebui să se ţină cont de ele (deşi puţină lume o face…). Dar am decis că fac previziunea de mai jos, care să funcţioneze ca o recomandare pentru oamenii din marketing. Mai ales că eu chiar cred că acesta va fi unul din trenduri (Kooperativa 2.0 m-a făcut să privesc dintr-o altă perspectivă la aceste chestiuni): owned media a brandurilor va deveni canal de comunicare strategic, nu doar o cireaşa de pe tortul comunicării.

Desigur, unii dintre voi aţi putea reacţiona „dar vai, dar pentru noi owned media* este chiar cea mai importantă!„. Fireşte, unii aţi avea dreptate. Dar doar unii. Pentru că – din păcate – pentru cei mai mulţi dintre voi o astfel de declaraţie ofuscată reprezintă doar un PR mai slăbuţel, ca să nu zic mai mult. Drept pentru care îmi permit să vă adresez următoarele 3 întrebări, pornind de la ipotetica (desigur) reacţie pe care am pomenit-o mai sus. Cu menţiune că îi felicit masiv pe acei „păstori” de brand pentru care owned media este chiar cel mai important lucru. Căci, din fericire, în România avem multe astfel de exemple.

Dragă păstorule de brand,

1. Dacă tot te-ai enervat că am zis ce am zis, spune-mi, rogu-te, de ce siteul tău este cam din 2008, cu o spoială de butoane de social sharing, care nici alea nu funcţionează? Nu că 2008 ar fi fost un an prost pentru siteuri, desigur. Ci pentru că au trecut mulţi ani de atunci. Care ani în social media sunt veacuri. În plus, între noi fie vorba, nici la nivel de 2008 nu este făcut cum trebe, dar să trecem. Siteul propriu este owned media. Care, la voi, este cea mai importantă, desigur.

2. Dacă tot te-ai enervat că am zis ce am zis, de ce nu ţi-ai făcut încă blog de companie (sau de brand, după caz)? Mai ales că tu faci campanii cu bloggeri şi ţi s-a spus mereu şi mereu că este mare păcat ca bloggerii să trimită lumea pe siteul tău din 2008, că îi cam trimit degeaba acolo. Şi ţi s-a mai spus că, dacă ai avea un blog de companie, altfel s-ar integra el în comunicarea mare a brandului. Blogul de companie este owned media.  Care, la voi, este cea mai importantă, desigur.

3. Dacă tot te-ai enervat că am zis ce am zis, de ce faci concursuri cu Like and Share pe pagina ta de facebook? Lasă că regulamentul facebook este un pic altfel (ca să o zic lejer), dar e atât de penibil să faci de astea acum la început de 2015… Şi e şi mai naşpa când 87,76% din ce pui acolo este doar concurs de la Like and Share. Pagina de facebook este owned media (una un pic altfel, dar nu insistăm).  Care, la voi, este cea mai importantă, desigur.

Aveţi mai jos declaraţia mea, care a apărut în e-bookul cu pricina.

Pentru 2015 pariez pe următorul trend: oamenii din marketing vor înţelege din ce în ce mai bine că, în ceea ce priveşte social media, „expect the unexpected” este coloana vertebrală a oricărei strategii. Adică: 1. oricând Facebook sau Google (sau orice alta entitate) îşi pot schimba algoritmul şi să năruie brusc toată strategia 2. power to the voice of the people; orice posesor de blog sau de profil de facebook poate strica sau, după caz, ajuta un brand.

În 2015, oamenii din marketing ar trebui să facă acel pas necesar, pe care l-am putea numi back to basics. Să se uite în ograda lor, la owned media. Şi să facă din această „ogradă” centrul comunicării lor. Pentru mine este de neînţeles de ce atât de puţine companii şi branduri din România au, spre exemplu, un blog propriu. Ca să nu mai vorbim de siteurile lor, care, în marea lor majoritate, au rămas undeva pe la începutul lui  2010.

* Din raţiuni ce ţin deja de o anumită plictiseală în ceea ce mă priveşte, am decis ca în acest text să folosesc media la singular. Deşi, desigur, media este mai multe, cum ar veni. Dar treacă de la mine, lasă să fie aşa româneşte.