M-am gândit să vă întreb asta imediat ce am cumpărat CD-ul ”Folk din pana mea”, unde o ”adunătură” de folkiști faini cântă pe versurile lui Sorin Poclitaru. Bine, asta cu cumpăratul e un pic cam mult spus, pentru că nu m-am dus eu în magazin să îl cumpăr și nici nu l-am comandat de pe net, ci l-am luat de la un concert din Cluj Napoca al lui Marius Matache. Vă spun toate astea pentru că se leagă. Căci sunt sigur că nici voi nu ați mai cumpărat folk (sau să mă risc să vorbesc despre muzică în general?) la modul ”mă duc să îmi iau albumul ăla”, ci doar așa, întâmplător, cum am pățit eu.
Motive pentru delăsarea noastră (e un cuvânt cam dur, știu, dar am zis că face bine la simțăminte :D) putem găsi destule. Și care ne aparți, dar și exterioare ontologicului nostru. Că suntem ocupați, că nu mai avem timp de ascultat muzici, că folkul este out of fashion (sanchi…), că nu se mai scoate muzică folk decât din an în Paște, multe sunt motivele. Ideea e, cel puțin așa cred eu, că simplu fapt că discutăm despre asta ne face bine la coraconul ăla de amatori de muzică ce ne dăm :) Așa că vă invit mai jos să vă dați cu părerea :)
Bun, acuma să încerc să fac, cu posibilitățile mele limitate, așa cum le știți un fel de cronică de album. ”Folk din pana mea” nu este un album obișnuit, ci, cum am spus, motivația apariției lui au fost versurile lui Sorin Poclitaru. Așa că avem 12 artiști care cântă 19 piese ”impuse”, cum ar veni, de faptul că muzica trebuia compusă pe versurile poetului din Gura Humorului. Și asta, cred eu, e punctul slab al albumului, faptul că nu există acea omogenitate pe care o găsim în cazul albumelor de autor sau de trupă. Deși, evident, dacă îți place sincretismul, atunci da, acesta este un album care îți va plăcea. Mie, după cum v-ați dat seama, îmi plac lucrurile mai închegate :)
Cred că punctul forte al CD-ului este că fiecare interpret a reușit să țină piesa pe care a cântat-o pe stilul versurilor lui Poclitaru. Adică dacă îți place lumea poetului, atunci vei vedea că muzica vine foarte natural pentru creațiile sale, le potențează și le întregește. Nu aș putea zice că există vreo piesă care să intre în Top 50 pe la nu știu ce radio, dar nici nu cred că asta e ideea albumului :)
Una peste alta, recomand ”Folk din pana mea”. Pentru că este un exeperiment reușit și, mai ales, pentru că trebuie să profităm de fiecare apariție în domeniul folkului. Și să salutăm așa ceva. Cam cum fac eu acuma :)
6 thoughts on “De când nu ați mai cumpărat un album de muzică folk?”
In ultimii 10 sau 15 ani, doar 2 piese folk au intrat pe radiourile comerciale: Vine valu’, imi ia calu’ cu Daniel Iancu si Zece cu Florin Chilian. Deci pe-aia cu topurile am lamurit-o din start :-)
Fiind 12 artisti, e normal zic eu sa sufere la capitolul omogenitate – mi se pare chiar ca ai fost finutz, se putea spune mult mai rau :-)
Dar in conditiile in care apar cam 4-5 albume de folk pe an, putem spune ca unul in plus a crescut procentul cu 20-25% :)))
Chiar asa putine apar pe an la nivel national? Asta e chiar trist. Ascult rar folk, legatura mea cu acest gen fiind mai mult legata de folk metal si folkul prezent in alte tari, in special nordice, dar sunt foarte surprins sa aud asta si imi pare rau. Am avut si avem inca folk bun si totusi de ce nu apar albume? Nu le cumpara lumea de fapt? Te intreb pe tine pentru ca tu stii probabil bine motivele. Nu sunt promovate indeajuns? De ce? Am fost la diverse evenimente folk in ultimii ani si melodii par a fi, artisti sunt, atunci de ce doar 4-5? :(
ultimul album tapinarii ( cu jurnalul)
@Marius – din pacate, cam asta e numarul – 4-5 (ma refer la cele aparute oficial, cu timbru muzical – mai apar 1-2 „la negru”, multiplicate fara a fi inregistrate in Reg Nat al Fonogramelor, dar chiar si cu ele e f putin).
Cauzele sunt multiple: publicul de folk e mult mai mic ca acum 20 de ani, cantautorii consacrati (cu cateva exceptii) nu mai compun, ci prefera sa mearga pe hiturile arhicunoscute, artistii tineri nu au potenta financiara sa o faca (un disc te costa cam 3000 de euro – studio, multiplicare 1000 buc).
dar cel mai important: discurile nu se vand (nu doar cele de folk), radiourile (iar cu cateva exceptii) nu difuzeaza folk, producatorii nu doar ca nu ofera nimic, dar si cer in plus (adica gen: iti platesti studio, multiplicare si ii cedezi lui drepturile de autor).
tot ce pot sa zic este: ce porcarie. foarte trist. pai in ritmul asta o sa dispara folk-ul in Romania si e pacat.
Pingback: Cam așa arată seară faină de folk « Republica Culturală Chineză