Ştiţi că nu sunt de nici o culoare ceva mini-tehnicus. Ca să o zic aşa lejer :)) Şi că nu prea vedeţi aici la mine chestiuni care să îmi streseze decisiv neuronii cu astfel de lucruri pe care nu le înţeleg, dar de care, recunosc, mă cam lovesc în activitatea mea de zi cu zi, ca umil propovăduitor al cuvântului 2.0. Scriu, totuşi, despre faza cu dronele pentru că mi-a atras atenţia formularea de mai jos, extrasă din comunicatul oficial al Comisiei Europene.

Comisia Europeană a propus stabilirea de noi standarde stricte pentru reglementarea activităților dronelor civile – sisteme de aeronave pilotate de la distanță (remotely piloted aircraft systems, RPAS). Noile standarde vor acoperi domeniile siguranței, securității, vieții private, protecției datelor, răspunderii și asigurărilor. Scopul urmărit este de a permite industriei europene să devină un lider mondial pe piața acestei tehnologii emergente, asigurând în același timp activarea tuturor garanțiilor necesare.

Mai mult, vicepreședintele Comisiei Europene, Siim Kallas, responsabil cu transporturile, zice, în susţinerea acestei industrii (insist asupra termenului, o să înţelegeţi mai jos de ce):

„Dronele civile pot detecta prezența unor eventuale avarii ale podurilor rutiere și feroviare, pot monitoriza catastrofe naturale precum inundațiile și pot stropi culturile cu extremă precizie. Dronele există într-o mare varietate de forme și mărimi. În viitor, ele v-ar putea chiar livra cărțile cumpărate de la detailistul dumneavoastră online preferat. Dar multe persoane, printre care și subsemnatul, se preocupă de anumite aspecte legate de aceste dispozitive, cum ar fi siguranța, securitatea și protecția vieții private.”

Şi ca să insist din nou pe termenul „industrie”, iată estimările Comisiei Europene despre ce înseamnă potenţialul imens al dronelor: în următorii 10 de ani ea ar putea reprezenta 10% din piața aviației. Cu alte cuvinte, 15 miliarde de euro pe an. Poate nu aţi înţeles exact, aşa că o zic din nou: 15 miliarde de euro pe an. Mno…

Să explic de ce am băgat-o pe asta cu „industria”, termen folosit la modul repetitiv de comunicările Comisiei Europene pe această chestiune. Care comunicări transmit în mod ferm dorinţa Comisiei de a avea o atitudine pozitivă, constructivă, de privire în viitor când vine vorba despre această industrie. Obiectivul ca Europa să devină lider mondial în domeniu mi se pare un foarte bun target, căci vine vorba despre the ton of voice al reglementărilor europene. Adică un ton „pro”, deşi nu entuziast şi fără să ia în considerare pericolele pe care această tehnologie le aduce în special în ceea ce priveşte intimitatea şi alea alea.

Cât de departe este România de acest ton „pro”… Din câte înţeleg, România a fost a doua ţară din Europa care a reglementat faza cu dronele. Dar a reglementat-o în sensul că a interzis tot. La greu. Nu vezi nicăieri o atitudine deschisă, constructivă, pe sistemul „hai să vedem ce se poate face”. Totul este interzis, totul trebuie autorizat cu 4 secole înainte, toţi trebuie înregistraţi şi supravegheaţi şi urmăriţi. Ce lider în industrie, ce privit în viitor, ce viziune de business. Nimic. Rupe-le fâşul, suge-le bateria! Asta este atitudinea autorităţilor româneşti.

Sigur că unii au speculat că reglementarea asta a apărut pentru ca noi, pulimea, să nu ne mai băgăm nasul dronei în ce mai fură statul chiar de la stat via banii noştri. Este o posibilă explicaţie. Căci trăim în această Românie superbă, care ne-a obişnuit să dea legi şi hotărâri de guvern doar pentru o mică clică de mari nemernici. Aşa că nu ne-ar surprinde. Dar astea sunt doar speculaţii. Ce este clar, însă, este că autorităţile noastre l-au luat pe „nu” în braţe în privinţa dronelor şi nu dau dovadă că sunt cât de cât deschise la cap. Ceea ce este, fireşte, trist.

Îmi pare că statul român se burzuluieşte la drone exact cum se burzuluiau brandurile în urmă cu ceva ani la ce se întâmpla în social media. Căci, ziceau ele atunci, „cum dracu este posibil să spună oricine ce vrea şi unde vrea şi să ne creeze probleme?” şi pariau că asta nu o să dureze. Da, sigur, nu a durat. Deloc. După cum lesne se poate vedea

Om vedea ce-a mai fi pe partea asta. Până atunci vă invit să vă bucuraţi de nişte filmări superbe, realizate de ai noştri. Cu dronele. Alea pe care autorităţile noastre le-ar vrea din tot sufletul să le folosim pe post de bibelouri.

Şi vă dau şi un film foarte interesant. Pentru noi, fireşte. Nu pentru cei care interzic tot ce nu înţeleg.