În urmă cu câteva minute am zis pe twitter: „Ma scuzati, dar e normal sa lucreze PREOTII astazi cand e ditai sarbatoarea religioasa? Mare pacat, stimabililor, mare pacat…”. A fost o glumă, mă rog, aşa am gândit-o eu, doar că unii s-au băşicat foarte tare pe faza că sunt nerespectuos faţă de biserică şi de astea. Din fericire, cei mai mulţi au luat-o aşa cum am zis-o, ca pe o glumă, aşa că nu mai insist asupra subiectului. Eventual doar să zic că nu reuşesc să înţeleg de ce avem voie să facem glume cu femei, cu bărbaţi, cu copii, cu albine şi cu muşcate, dar cu biserica nu. În fine.
La ce altceva mă gândeam în timp ce vedea reacţiile la glumiţa mea de şantier 2.0. Cum ar fi dacă l-am avea preşedinte, fie şi interimar, ceva gen ce face Crin acum, pe Patriarhul României? Staţi, nu săriţi, că întreb la modul foarte serios. Să mă explic.
Conform Constituţiei (despre care cred cu tărie în continuare că e una din sursele majore ale balamucului scârbos din ultima perioadă), preşedintele României are atribuţiile de mai jos. O să le iau pe rând şi o să fac un scurt comentariu apropo de faza cu Patriarhul. Nu o să le iau pe toate, că nu m-aş băga la atât de multă muncă pentru un subiect oarecum adiacent şi pur teoretic, desigur. Cu menţiunea că voi forţa anumite ziceri doar pentru a vă lăsa plăcerea să mă combateţi :)
ARTICOLUL 90
Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.
Credeţi că ar fi imposibil ca preşedintele prelat să ceară poporului să declare obligatorie religia ortodoxă de studiat de la grădiniţă până la terminarea doctoratului? Zic şi eu, doar ca să avem subiect de discuţie, desigur.
ARTICOLUL 91
(1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României.
Mda, îmi imaginez cum s-ar uita la televizor lumea care nu prea ştie mare lucru despre România şi ar vedea-o pe Merkel semnând tratat cu un bătrânel simpatic, îmbrăcat ca în Harry Potter şi care este – aşa scrie pe burtieră – preşedintele României. Este, dacă vreţi, cam cum ne uităm noi când vedem un oficial din ceva insulă atol venind la ONU în costum tradiţional. Deci not funny.
ARTICOLUL 92
(1) Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
Cum această atrbuţie este oricum una de paradă (adică mă îndoiesc că România va intra în război chiar în mandatul teoreticul preşedinte prelat), mi se pare ok, ba chiar dă un mai mult facon. Plus că oricum la evenimente de astea ceremonioase Patriarhul este prezent, aşa că…
ARTICOLUL 93
(1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă.
No, aici e un pic de derdeluş. Pentru că nu noţiunea de stare de urgenţă s-ar putea să fie sensibil diferită în gândirea unei feţe bisericeşti faţă de gândirea unui mirean. Hai să luăm exemple extreme. Să zicem că lumea iese în stradă masiv pentru că s-au acordat fonduri imense pentru construirea Catedralei Neamului. Poate că preşedintele prelat va considera că e motiv pentru a declara starea de urgenţă. Sau, de cealaltă parte, dacă gândirea duhovnică (adică mai inimoasă) îl va împiedica să ia o decizie pe care un civil ar fi luat-o pentru că gândeşte altfel? De discutat aici.
Dar să ieşim un pic din zona Constituţională, ca să zic aşa, căci de aia avem ditai Curtea, ca să îi dea de cap (sanchi). Şi să ne imaginăm cum s-ar fi desfăşurat războiul dintre Palate cu un Ponta premier decis să îl demită pe preşedintele prelat. Nu vă puteţi imagina aşa ceva, nu-i aşa?
11 thoughts on “Cum ar fi dacă Patriarhul ar fi preşedintele României?”
”Şi să ne imaginăm cum s-ar fi desfăşurat războiul dintre Palate cu un Ponta premier decis să îl demită pe preşedintele prelat. Nu vă puteţi imagina aşa ceva, nu-i aşa?”
Tovarasul Iliescu are experiența înaintașilor ”progresiști” de dupa 1944, vezi cazul patriarhului Nicodim.
Nu e acelasi lucru. S-a schimbart contextul, s-a schimbat „pubicul”, s-au schimbat actorii, s-a schimbat totul. Numai Constitutia tot aia a ramas. Atunci poate ca a fost buna, in sensul ca a fost necesara. Dar acum e ditai frana si ditai pretextul ca fiecare sa si-o traga cat mai constitutional cu putinta, desigur.
Indiferent de context, atitudinea stangii va ramane aceeasi intr-o tara fosta comunista: Partidul dicteaza Bisericii.
As nuanta un pic: Statul dicteaza Bisericii :) Iar asta mi se pare absolut firesc. Sau, ma rog, mai firesc decat invers, adica Biserica sa dicteze Statului.
Pentru partide statul este doar un aparat, dovada este ca fiecare partid are cate o comisie pentru fiecare domeniu al statului. Invers, doar statul totalitar avea cate o comisie pentru fiecare partid. :)
De aia avem conceptul de control politic democratic, partidele controleaza institutiiile statului.
Eu unul as incepe procedurile de mutare in alta tara..Una normala in care biserica si politica nu au nici o legatura..Si la noi ar trebui sa se rupa odata finantarile statului pentru biserici…
Nu ma pricep la faza cu finantarile cultelor, dar presupun ca asa este peste tot in lume. Si mi se pare normal un ajutor oferit de stat tuturor cultelor.
ar fi ca un Osama cu alt fel de turban pe cap
Eu ma gandesc la un singur lucru: cu siguranta am fi pe crestere economica deoarece Patriarhul din prezent se pricepe al naibii de bine sa aduca bani acolo unde e interesat
Auch… :))
Nu se fac glume pe tema bisericii… pentru ă așa zice biserica:) Logic nu?