Am vrut să încep acest post prin a spune că mi-s tare dragi cei de la tvdece.ro. Dar nu o fac. Pentru că ar fi, cu voia dumneavoastră, o tautologie 2.o de neiertat. Și tind, în oareșce măsură, să cred că sentimentul e rețiproca. Dar sunt momente în viața 2.0 când se întâmplă ceva și stai să te gândești un pic pe principiul ”whaat?”. Cum vă raportez mai jos.
Văd pe twitter cum Zicu dă link către campania asta. Și cum mi s-a părut foarte tare (mi se pare în continuare, firește, de aceea vă invit să răspundeți și voi la provocarea cu pricina), am scris pe blog o provocare către bloggerii din România. În ideea că ar fi păcat să ratăm ca blogosferă un astfel de ”glonț”, căci zău e foarte mișto ideea.
Și imediat după ce lansez provocarea, văd că Zicu zice, tot pe twitter, ”Momentul ala nasol cand realizezi ca trebuia sa pui o chestie pe blog, in loc s-o dai pe twitter :|”. După care reacționează cu un ”Mda…” la un twit al unuia care mă iubește de m-ar rupe în două și care zicea… mă rog, de ale lui. Adică, trag io concluzie, cum ar veni, io m-am inspirat din ce a zis Zicu pe twitter și de aia am scris pe blog ca să îmi fac trafic.
Cum nu mă consider deloc foarte inteligent în aceste zile și tristețea din aceste momente nu mă lasă să gândesc prea tare, vă rog să îmi răspundeți, așa cum știți voi, la întrebarea: cu ce am greșit eu la faza asta? Căci zău dacă înțeleg… Adică eu am preluat un twit public, plecând de la el am scris o postare pe blog (în care am și zis că la tvdece.ro pe twitter am văzut prima dată informația), mânat de cele mai bune intenții, am zis ca am fost inspirat de @tvdece și când am anunțat provocarea pe twitter și acuma… whaat?
9 thoughts on “Abrupt studiu de caz despre cum să te întristezi pe twitter”
cu nimic, doar ca te agiti prea tare:D
eu de ex ma bucur cand mai vine unul cu cate o idee din asta, ca imi da si mie idei de scris. acuma ce aveti unu cu altu nu stiu.
o zi buna!
@ioana
poate ca ma agit cam tare, dar o fac din doua motive:
1. cum zicem, mi-s tare dragi tvdeceii si de aia m-am intristat un pic
2. consider ca e un fel de studiu de caz despre asa zicele furturi de idei in 2.0, care avem de invatat toti. daca vrem, fireste
crede-ma ca am atatea pe cap astazi, ca numai de intristarea asta nu imi ardea
dar am zis ca nu e bine sa o las in coada de peste
cu toate supararile care o sa iasa de aici
Daca-ti raspund cu NU, n-ai gresit cu nimic rezolvam ceva?
Evident ca n-ai gresit dar nu pricep cum un blogger cu experienta ta inca mai e afectat de astfel de reactii?!
si eu zic la fel.ca si Ioana. Uneori o iei prea personal.
A gasit o chestie care are priza si nu a folosit-o pentru ei, se mai intampla. Adica are si el dreptul sa isi arate opinia sau frustrarea.
Si sincer sper sa nu imi zici iar ca daca nu inteleg ce ai vrut sa zici atunci sunt trist sau etc.
@Ovidiu
da, sunt afectat din cauza (datorita, daca vrei…) relatiei mele cu omu
@alex
o iau personal pentru ca, in mintea mea, si relatia cu zicu era una personala
daca nu scriam asta (public, asa cum a reactionat si el) data viitoare cand ne mai intalneam la bere, berea aia ar fi avut un gust foarte salciu
si mie nu imi place sa beau bere proasta, daca ma intelegi ce vreau sa zic
@Zulufatule, stii ceva?! Ia lasa tu nitel online-ul azi. Si vezi de restul treburilor. Cred ca ai si care nu tin de online… :)
Si pentru ca berea sa aiba un gust bun, am rezolvat problema :) Nu de alta, da’ nici mie nu-mi place berea proasta.
Pana una-alta, Nicolae Paulescu e la mine pe blog…multumesc!
@Sorin Grumazescu
bre, cum le zici tu, bibicule :)
@TVdece
ma bucur ca ai inteles de ce am simtit nevoia sa scriu asta si ca berile pe care o sa le bem impreuna o sa fie cu gustul neschimbat :)