Văd la Cătălin Striblea poza cu jumătatea de catralion de oficialități adunați să taie o panglică la inaugurarea nu știu ce (irelevant ce, chiar irelvant). Și mă pufnește râsul. Uitați-vă la ei cum arată. Aliniați disciplinat, ca niște pinguini scăpați din iglu și ținând toți de o panglică să nu cadă. Să nu cadă panglica. Dar și unii dintre ei, dacă înțelegeți ce vreau să zic…

Mie orice tăiere de panglică mi se pare penibilă. Nu am alt cuvânt. Lasă că la noi s-a ajuns să tai panglica și când înaugurezi un lift într-un spital (dap, s-a întâmplat), lasă că – uitați-vă încă o dată la poza asta – imaginea în sine est ridicolă, lăsați toate astea. Căci există o nedreptate maximă că pingunii cu pricina taie panglica, nu cei care chiar ar merita așa ceva.

Panglica, dacă tot ar trebui să o taie cineva (deși tot de 2 bani mi se pare), ar trebui tăiată de cei care au muncit să construiască acea clădire, acea zonă, acea orice. De cei care s-au murdărit de pământ, de ciment, de glet, de cei care au bătut un cui, care au tras o șapă, care au montat ferestrele și au tras instalațiile. Ei ar trebui să taie panglica. Nu pinguinii demnitari, a căror contribuție este că au semnat dintr-o postură vremelnică pe niște hârtii.

Așa, ca o privire istorică, nimeni nu prea știe de unde a venit faza asta cu tăiatul panglicii. Se zice că undeva în secolul XIX, în SUA, un bogătan a dat ordin să fie înconjurată fabrica ce urma să fie deschisă a doua zi cu o panglică lungă, ca să nu mai intre lumea prin incintă. Panglica a fost, normal, tăiată a doua zi, la inaugurare, așa că a căpătat un caracter festiv. Așa se zice. Dacă voi știți altă variantă, please share the information.

Revenind la pinguinii noștri. Uitați-vă încă o dată la poza cu pricina. Și hai să facem un calcul. Pe mai multe șiruri de excel, cum ar veni.

Calculul 1. Cât a costat bugetul statului să îi aducă pe toți demnitarii ăia acolo (combustibil, ore muncă șofer, un suculeț dacă li se face sete, o măslină, de astea)? Căci, nu-i așa, trebuie să facem calcule de astea, să ne uităm la fiecare bănuț, suntem o țară săracă, măh!

Calculul 2. Cât a pierdut bugetul statului prin faptul că toți demnitarii ăia au fost la tăiat de panglică în loc să fie la muncă? Nu mai zic de faptul că un demnitar nu merge singur acolo, ci măcar cu vreo 2 consilieri după el, dar pe ăștia nu îi mai calculă, că ne enervăm prea tare. Pe de altă parte, la ce muncesc cei mai mulți dintre ei, întrebarea e de-a dreptul caducă…

Calculul 3. Cât costă capitalul de imagine al demnitarilor când îi vezi înșirați de-a lungul panglicii precum cepele înșirate o sfoară reșapată? Serios, măh, cât de jenant puteți arăta atârnați acolo… Apropo de consilieri de imagine, pe are ați putea să îi ardeți la salariu, să mai facem economie la bugetul statului, cum ar veni.

Calculul 4. Cât costă să cumperi toate foarfecele alea? Cu cât mai mulți demnitari la forfecare, cu atât mai multe foarfece, desigur. Cum le decontează pe astea? La cheltuieli de protocol? Sau cum?

Calculul 5. Cât costă să cumperi o altă panglică pe care să o tai  în loc să tai o panglică-tricolor? Adică, serios, bre, pentru o ceremonie deja făsâită și ajunsă la un zenit cam penibil merită să tăiem tricolorul? Ce are dacă băgați o panglică de un roz de ăla frumos, optimist, gen piți de carieră? Sau un violet de ăla gen flacără, să ardă forever zenul în combustibilul feng shui? Cu tricolorul ce aveți?

Tricolorul mamii ei de panglică astăzi și mâine…