Dragi copii,

Vă scrie un om de 22 de ani, care nu și-a dorit niciodată să crească mare. Pentru acest lucru o să-i fiu mereu recunoscătoare Micului Prinț și lui Antoine de Saint-Exupéry, care m-au ajutat să înțeleg că viața de adult este o alegere și că pot fi foarte bine copil până la 150 de ani, iar cei din jurul meu nici măcar nu își vor da seama. Sunt mândră să vă zic că am reușit și că în prezent, atunci când viața mă întristează sau când îmi intru prea mult în rolul de om serios (e unul din sacrificiile pe care sunt nevoită să le fac pentru a mă înțelege cu oamenii mari), mă întorc la Micul Prinț și mă liniștesc.

Dar nu acesta este motivul principal pentru care vă scriu acum, ci pentru că simt nevoia să împărtășesc un secret cu voi. Probabil părinții și ceilalți adulți din jurul vostru au încercat și ei să vi-l spună, dar dacă au uitat complet de copilărie, este foarte posibil să nu se fi făcut bine înțeleși. Li se întâmplă des. Și pentru că îmi petrec viața printre oameni mari și am învățat să îi înțeleg cât de cât, o să vă traduc din limbajul lor complicat, prin care adulții vor să transmită lucruri care sunt la mintea cocoșului. Știu, și mie îmi vine să râd uneori de ei.

De exemplu, ați observat cât de tare sunt puși în încurcătură atunci când vorbesc despre cărți? Fac liste cu titluri, care susțin că trebuie citite, iar când îi întrebați de ce, zic tot felul de lucruri pe lângă subiect: că o să ajungeți cineva în viață (de parcă nu ați fi deja), că veți fi respectați și admirați (de parcă nu sunteți deja), că veți avea bani, că veți lua note bune (de parcă asta v-ar măsura inteligența și v-ar face fericiți). Și când văd că pe voi nu vă interesează nici banii, nici admirația, nici notele bune, se mai și supără!

Ei bine, dragii mei, secretul despre care a venit vremea să vă spun, este că adulții se comportă în acest fel pentru că sunt niște fricoși. Chiar așa! Se tem teribil că nu îi veți mai iubi, că veți înceta să îi ascultați, că oamenii din jur vă vor răni, că nu veți găsi fericirea (asta îi face să tremure de-a dreptul). Și când vă spun că trebuie să citiți, ei vor de fapt să știți aceste lucruri:

Nu trebuie să citiți, dar dacă o faceți, veți afla povești minunate despre lume și despre viață, pe care le găsiți numai în cărți. Nu e nevoie să citiți, dar dacă o faceți, vă veți păstra sufletul întreg atunci când oameni cu mai puține cărți citite și vieți triste, vor încerca să vă tragă în jos. Nu trebuie să citiți, dar dacă o veți face, veți înțelege generațiile dinaintea voastră și pe cele care urmează, veți ști de ce războiul e urât și de ce vă displace politica, veți vedea că răutatea vine numai din suferință și veți putea fi buni. Chiar nu e nevoie să citiți, dar dacă o veți face, veți realiza că sute de copii n-au jucării și tablete și știu mai multe despre bucurie decât cei care au, veți învăța să iertați și să vă cereți iertare, veți fi în siguranță – pentru că mintea și cunoașterea nu vi le poate lua nimeni. Nu trebuie să citiți, dar dacă o veți face, veți îmbătrâni frumos și vă veți găsi pacea, veți fi imposibil de corupt și dificil de păcălit, iar oamenii vor învăța să vă iubească aproape la fel de mult cum o facem noi. Nu trebuie să citiți, dar pentru motivele acestea și pentru altele asemănătoare, ar fi bine să o faceți.

Vedeți acum, dragi copii, de ce adulții insistă atât de mult pe această temă? Bag mâna în foc, că nu vor să vă streseze sau să vă enerveze. Știu, ar putea să vă zică din prima adevărul și să înceteze să abereze despre respect și note mari, dar v-am spus, le este teamă, iar teama îi împiedică să gândească clar…

Da’ ştiţi ce? Mai sunt pe lumea asta şi oameni care vă înţeleg, care nu îşi doresc să vă schimbe şi care cred în voi. Oameni care ştiu că e fun să citeşti ce îţi doreşti şi vrei, nu numai ce trebuie şi e pe listă. Aşa că au creat Fanbook – Izvoarele istoriei un club cool de lectură, în care copiii descoperă că istoria poate fi distractivă şi interactivă, în care ei se implică 100%: îşi aleg singuri cărţile şi  temele de discuţie ale clubului, dialoghează liber cu invitatul despre ce au lecturat  fără teamă de note şi fără încorsetările şcolii.

Așasar, bibliobibuli (“those who read too much” – H.L. Menken) din toate şcolile, înscrieţi-vă în Fanbook!

*Notă pentru părinți de la tata Cristi China:

Dragi părinți,

Știu că vă regăsiți în cele spuse mai sus, dar pentru că mai știu că vă place să știți lucrurile în detaliu (deh, încăpățânare de om mare), mă conformez şi vi le ofer:

Aşa cum a scris şi Bianca în articolul de mai sus, Fanbook  îi încurajează pe adolescenţi să citească o carte pe lună – cartea este propusă de membrii activi Fanbook şi nu se află în programa şcolară – şi apoi să o dezbată, într-un cadru informal, cu personalităţi din diverse domenii.

„Izvoarele istoriei”, unul dintre modulele Fanbook (alături de „Science” și „Literatură”)  își propune să explice istoria sub formă de poveste prin citit – despre care am tot vorbit, nu-i așa? – dar și prin dezbateri la care sunt invitate personalități din domenii ca istoria, arheologia și literatura. Nu-i aşa că nu ştiaţi că că Doamna Chiajna, nepoata a lui Ştefan cel Mare şi fiică a lui Petru Rareş, soţia domnitorului Mircea Ciobanul şi mamă a 7 copii, a jucat un rol activ la curtea Ţării Româneşti, adică era un fel de ministru de externe fără portofoliu, făcea şi desfăcea alianţe externe? Şi nici nu aveţi cel mai mic indiciu “De ce e România altfel?”  Ei, bine, adolescenţii din Fanbook – Izvoarele istoriei ştiu toate astea şi încă o mie şi una de alte asemenea fapte istorice.

Am uitat să vă mai zic că proiectul Fanbook – Izvoarele istoriei  este un modul iniţiat și susținut de către La Fântâna, în cadrul proiectului cluburilor de lectură „Fanbook”, construite și dezvoltate de Asociația CSR Mindset şi Humanitas, în Bucureşti.

P. O. M. (adică Post Scriptum pentru Oamenii Mari) Dacă (tot) aveți nevoie de informații suplimentare, eu mi-am atins limita de om serios de care spuneam la început, așa că vă invit să le citiți pe site-ul evenimentului , dar şi pe această pagină de Facebook.