Aveți mai jos o listă de situații, în care, dacă vă regăsiți, sunt șanse foarte mari să vă aflați înr-o relație toxică de cuplu. Și nu o spun eu, ci psihoterapeutul Maria Verdi, directorul Centrului ReCreation Life.
- Toate acţiunile tale aduc nemulțumire. Indiferent ce faci și ce spui, ti se reproşează că greşeşti, că nu este bine. În același timp, ți se demonstrează că nu ai dreptate, că ești mereu vinovat.
- Nu-i mai atragi atentia. Nu eşti văzut(ă), apreciat(ă). Dacă alegi să îmbraci ceva minunat, eşti prea gras(ă) sau prea slab(ă). Dacă ai un rezultat bun în carieră sau în alte domenii, nu este atât de important și nu primeşti aprecieri.
- Este obosit(ă), plictisit(ă) mai tot timpul. Orele trec fără a face ceva constructiv împreună. Din orice motiv, oricât de mic, vă certaţi.
- Vorbeşte doar despre ea(el). În anumite situații își supraapreciază fizicul, comportamentul, rezultatele obținute. Există și momente când i se pare că are prea multe probleme, că doar ei(lui) îi merg toate pe dos. Nu vede nicio soluţie la orizont, ci doar griji. Dacă-i dai sfaturi, începe să te certe că minimalizezi eşecurile ei(lui).
- Aşteaptă să fie răsfăţat, protejat de tine. Uită că eşti partenerul de cuplu, nu părintele. Alături de tine, face regresie emoţională în anii copilăriei. Eşti mai mult o mamă/tată decât femeia/bărbatul din viaţa lui/ei.
- Când socializezi cu sexul opus, este ochi şi urechi. Este prezent(ă) în activitatea ta online, pe telefon, are parola conturilor de Facebook, etc. Cum i se pare ceva în neregulă, deja ies scântei.
- De fiecare dată când îţi exprimi dorinţa de a ieşi împreună, apare ceva urgent, neprevăzut în viaţa lui(ei) personală.
- Uită des cele mai mici şi mărunte gesturi de drăgălăşenie. Un film, un ceai, o floare, un răsărit, un apus, o zi importantă din viaţa ta. Momentele petrecute împreună sunt ca între doi colegi sau buni amici.
- Relaţia intimă a devenit o rutină, o descărcare hormonală, la nevoie, sau un război, în care fiecare deleagă vina pe celălalt, pentru că totul durează 3 minute. Nici sexul nu vă mai ajută. Eşti nemulţumit(ă), mirosul pielii îţi este din ce în ce mai acid, îţi apar bube pe la colţul gurii(câte cuvinte otrăvite i-ai mai spune), rareori mai simţi plăcere, te blochezi tot mai des.
- Din zi în zi eşti mai nefericit(ă), te simţi singur(ă) în doi, te izolezi de lumea reală, te refugiezi în mâncare, în ţigări, în energizante etc. Agitaţia creşte, reproşezi pentru starea în care sunteţi. Ţi se răspunde că ai o problemă, că totul este ok, că nu există probleme între voi, și că vrei prea mult.
- Toţi cei din jur văd că eşti în neregulă, tu aştepţi de ceva ani o schimbare. Citeşti, faci sport, aplici tehnici pozitive, mergi la seminarii și, totuşi, eşti singurul care vrea o schimbare.
Dacă v-ați identificat cu situațiile enumerate, trageți aer în piept că nu este sfârșitul lumii (chiar dacă pare) și încercați să vă gândiți ce aveți de făcut.
Primul răspuns pe care îl dă mintea, ar fi să pleci din acea relație, crede specialistul. “Ce nu vrea mintea să recunoască este că, deși pleci, vei duce acel scenariu toxic într-o viitoare relație dacă nu ai vindecat tensiunea din tine, dacă nu ai vindecat și iertat trecutul personal”
Tensiunile din cuplu afectează atât partenerii cât și mediul înconjurător, membrii familiei, mai ales copiii. La o stare prelungită de tensiune, chimia creierului produce excesiv hormonii stresului generatori de endotoxine și de aici apar perturbări organice la nivel digestiv, respirator, circulator, endocrin, sexual etc. “Crește predispoziția către anxietate, scade încrederea în sine și apare depresia. Tot din cauza tensiunilor în cuplu apar și tulburările de nutriție. Mâncăm compulsiv. Tensiunile din cuplu destabilizează și aduc nesiguranță atât adulților cât și copiilor, apar reacții de fugă, apărare, vină, rușine, neputință. Relațiile toxice nu fac decât să distrugă, nicidecum să aducă ceva bun. Când ne aflăm într-o astfel de relație, este necesar să ne spunem “Stop!” și să ne facem o autoevaluare, să stabilim ce procent toxic aducem noi ca partener în cuplu”, declară psihoterapeutul.
În același timp, specialistul spune că la o introspecție ne dăm seama că suntem cotă parte din tensiunea cuplului. Așadar, toate conflictele care apar au în spate un control pe care conștient sau inconștient îl manifestăm. “Celălalt nu face decât să se apere și de aici se complică totul. Trăim cu iluzia că știm ce este potrivit pentru partenerul nostru, că doar noi avem dreptate, că dacă îl schimbăm pe cel de lângă noi, va fi minunat. Nimic mai fals. Când am intrat în acea relație am apreciat și ne-a atras acel partener așa cum era, iar acum îl respingem. Facem proiecții asupra unui potențial ideal și pentru că proiecțiile noastre nu au legătură cu realitatea lui, modelăm partenerul conform așteptărilor noastre”, continuă psihoterapeutul.
“Nu ne vom putea bucura cu adevărat de relații armonioase decât atunci când vom renunța să le spunem partenerilor cum să trăiască, cum să se manifeste, cum și în cine să se schimbe. Fiecare ființă umană are un anume limbaj al nevoilor, al iubirii, al valorilor personale. Dacă înțelegem acest aspect, începem să fim atenți la cel de lângă noi și facem astfel încât să-i fie bine și lui și nouă. Suntem un cuplu, deci ținem cont de noi. Învățăm să devenim asertivi. Starea de bine a partenerului se propagă înzecit în sufletul celuilalt partener. Atunci când începem să practicăm iertarea cu adevărat, ascultarea, comunicarea sinceră, asertivitatea, iubirea, abia atunci lucrurile se vor schimba. Atunci când înțelegem că suntem diferiți, dar putem construi o relație bazată pe comunicare totală, corp, suflet, minte, spirit, atunci suntem pe calea cea bună în doi. Dacă nu am găsit încă o cale de rezolvare împreună, dar ne dorim vindecarea, terapia de cuplu are suficiente resurse să ne ducă spre relația armonioasă trăită în doi”, conchide Maria Verdi.
Bineînțeles, acest articol e foarte enervant. Lucrurile nu sunt nici pe departe atât de simple sau atât de simplu de aplicat. Bineînțeles, adevărul îl știți cel mai bine dumneavoastră și nu e nimeni în măsură să vă dea sfaturi, psiholog sau nu.
Însă, înainte să înjurați (sau în timp ce-o faceți), încercați să vedeți , raportat la propria personaă, câtă ficțiune și câte realitate se află în cele de mai sus. Poate vă ajută. :)
