Familia Flinstone. Unul din serialele de desene animate cu care au crescut câteva generaţii. Şi nu o zic aşa, doar că să o zic. Pentru că – vă vine să credeţi!? – la acest serial oamenii din toată lumea se uită de 55 de ani. Dap, de 55 de ani. Pentru că primul episod a fost difuzat în 1960, după care au urmat 88 de episoade. Acum, în 2015, încă ne mai uităm la serial. Doar că îl vedem diferit, în funcţie de vârstă…

Cred cu tărie (adică am experimentat pe propriu coracon, cum ar veni :D) că unul din secretele succesului acestui serial (dacă nu THE SECRET) este următorul: indiferent de ce vârstă ai, găseşti ceva acolo cu care să te identifici şi care să îţi placă :) Altfel spus, nu greşeşti nici un milimetru dacă te uiţi cu toată familia la Familia Flinstone. Chiar dacă poziţionăm acest moment în anul de graţie 2015. Să vă explic de ce zic asta.

Bunicii de astăzi au fost copii în 1960, când a apărut prima dată serialul. Ei rezonează la amintirile pe care aventurile familiei din epoca de piatră le trezesc. Şi se întorc un picuţ în copilăria lor şi la acele vremuri când viaţa era parcă un pic mai potolită şi mai aşezată, cam ca în epoca de piatră :)

Părinţii de astăzi (adică generaţia mea) ne aducem aminte de adevăratele clipe de magie când reuşeam să prindem câteva minute din aceste desene animate. Cei mai tineri dintre voi nu îşi aduc aminte, dar noi am crescut pe vremea comuniştilor, când televiziunea însemna 2 ore de program pe zi de luni până vineri, din care desene animate aproape nimic. În weekenduri ce mai prindeam vreo 10 minute de desene, la care ne uitam cu sfinţenie. Ţin minte şi acum cum alergam sâmbăta de la şcoală (pentru că noi făceam ore şi sâmbăta atunci) de ajungeam cu răsuflarea tăiată acasă, ca să prindem desenele :)

Tinerii de astăzi au prins vremurile în care se puteau uita la orice desene ar fi vrut, oricât de mult. Iar Familia Flinstone a fost „la pachet”, cum ar veni. Lor, cred, un asemenea serial le aduce aminte de vremurile pline de culoare – cu adevărată culoare! – ale copilăriei lor, în care identificarea cu anumite personaje însemna nu doar să visezi cu ochii pe pereţi (aşa cum făcea generaţia mea :D), ci chiar să iei măsuri în acest sens, cum ar veni. Adică, pentru că aşa erau vremurile, chiar puteai să te îmbraci ca un personaj de desene animate, să faci petreceri pe stilul ăsta (ehe, ce aş fi vrut eu când eram copil să mă duc la o petrecere de asta ca Barney :D), bref, să treci dincolo de ecran, ca să zic aşa.

Pentru copiii de astăzi, a te uita la un serial precum Familia Flinstone este – cum să o zic eu – de-a dreptul educaţional :)) Deşi, este drept, este foarte greu să încadrăm copiii de toate vârstele într-o singură categorie. Căci fiecare vârstă are frumuseţile sale şi modul diferit de a se uita la lume. Dar, indiferent că ai 5 ani sau 12 ani, când te uiţi la Familia Flinstone îţi vin în minte întrebări. Gen „de ce maşina lor nu merge cu benzină ca a noastră?”. Sau „de ce nenea Fred merge la servici în epoca de piatră, existau serviciuri pe atunci?”. Sau „tanti Wilma cum îşi face părul, că nu exista coafor pe atunci?” (auzite de la părinţi amici :D).

Generaţiile care vin din urmă o să se uite cu alţi ochi la Familia Flinstone. Cu curiozitate, cu alte aşteptări, cu un mod total diferit de al nostru de a pune lucrurile în context. Dar o să se uite. Şi vorbesc aici despre generaţiile care vor veni mulţi ani de acum înainte. Pentru că, simplu spus, Familia Flinstone va exista atâta vreme cât va exista televiziune. Pentru că, din multe puncte de vedere, acest serial se suprapune cu istoria televiziunii. Şi va rămâne punct de referinţă :)

Puteţi vedea multe desene animate pe „feng shuiul” ăsta pe proaspăt relansatul post Boomerang TV (eu am ales să vă spun despre Flinstoni pentru că am o slăbiciune la coracon pentru ei :D). Pe Boomerang TV puteţi să vedeţi Tom şi Jerry, Scooby-Doo, seria Looney Tunes, dar şi seriale noi, contemporane, printre care: Inspector Gadget, Jungle Bunch şi Mr. Bean. Găsiţi mai multe informaţii mai jos.