Încep acest material într-o notă persoală, ştiţi voi, ca bloggerul: „m-ai convertit la rugby, aşa să ştii„, mi-a spus Alex Giboi, directorul general Agerpres, imediat după ce ne-am întâlnit, ca să facem interviul de mai jos. M-am bucurat că mi-a spus asta, pentru că eu, ca mega-fan de rugby, simt o victorie personală de fiecare dată când reuşesc să fac pe cineva măcar să ştie că acest sport extraordinar există. Pe Alex l-a invitat să vadă un meci şi uite că l-a cam prins :D
De ce am vrut să fac un interviu cu Alex Giboi? Pentru că m-a contrariat imediat ce am auzit că a fost numit în funcţia de director general Agerpres. M-a contrariat faptul „aşa de tânăr şi deja director”, ca să fiu mai exact :)) Pentru că, dat fiind faptul că am oareşce experienţă de lucru în administraţia centrală şi locală, ştiam că e greu de tot să bifezi o astfel de performanţă. Apoi am apucat să îl cunosc, la lansarea aplicaţiei mobile Agerpres, când mi-a plăcut faptul că – asta să nu o citiţi, da? :)) – e băiat de cartier, adică fără fiţe şi abureli gen vârât sub nas permanent cartea de vizită. Şi, ca să fie şi un fel de cireaşă pe tortul decizie mele de a face un interviu cu el, mi-a plăcut modul realist în care Alex priveşte către presa de astăzi.
Aşa că ne-am întâlnit la o cafea. Şi am început să povestim. Nu a fost un interviu-interviu, căci eu nu ştiu să fac de astea. Eu doar povestesc cu cel din faţa mea. Şi mai mult ascult decât vorbesc :) Ce a ieşit vedeţi mai jos.
Ar mai trebui făcută o precizare: public astăzi acest interviu pentru că astăzi Agerpres împlineşte 25 de ani de activitate post-decembristă. Materialul era pregătit de ceva vreme, recunosc, dar nu era finisat. Aşa că mi-am dat o palmă după ceafă şi am zis că trebe neapărat să îi dau drumul astăzi, ca să prind momentul aniversar :)) Şi încă o precizare: AGERPRES a lansat pe 18 decembrie eBook-ul fotografic „Agerpres 125 – Evoluţie după Revoluţie”, descărcabil aici.
Ca să fac legătura cu acest moment aniversar, încep cu ce mi-a spus Alex când am început să discutăm despre vechi versus nou în instituţia pe care o conduce: „25 de ani de istorie ne obligă, nu ne ţin pe loc„. Aceasta îmi pare că este „parola” cu care ar trebui să citiţi întreaga discuţie de mai jos.
Agerpres este o instituţie aflată sub control parlamentar, dar doar când vine vorba despre partea de buget. De două ori pe an se merge în Parlament cu raportul de activitate şi se obţine votul pentru bugetul necesar funcţionării. „Consiliul de Administraţie este numit de prim-ministru şi validat în Parlament, cu un mandat de 5 ani…„, îmi spune Alex. Îl întrerup şi îl întreb direct: „Au existat presiuni politice de când eşti director?”. Se uită la mine şi îmi spune fără ezitare: „Da, cred că au existat. Eu le-am numit teste, nu au fost lucruri foarte importante. Nu le-am dat atenţie, am băgat capul în pământ, le-am făcut uitate şi aşa au rămas. Pentru că, dacă pici un astfel de test, le pici pe toate. Am fost foarte atent să nu fac greşeli, pentru că eu nu am spate, nu am rude în politică„.
Îi spun că există voci care spun că pe fluxul Agerpres apar mai multe ştiri cu Puterea decât cu Opoziţia. „Nu este adevărat, putem să ne apucăm să le numărăm acuma dacă vrei„, răspunde. „Noi suntem obligaţi prin lege să dăm comunicatele partidelor, ale instituţiilor şi ale agenţiilor şi facem asta. Probabil de aceea pare că Puterea este mai prezentă, pentru că sunt multe instituţii. Dar este firesc să facem asta, dincolo de aspectul legal, cum spuneam„, precizează Alex.
Aflu că Agerpres are 300 de angajaţi, din care 80 TESA. „Bre, mi se pare foarte mult!„, reacţionez eu. „Vezi tu, e mai complicat la stat decât la privat. Eu am găsit angajaţii în agenţie când am venit şi e greu să faci restructurări aşa cum face un privat. Aşa că am încercat să facem altceva: să folosim resursa umană pe care o avem ca să îmbunătăţim produsele noastre şi să ne diversificăm portofoliul, ceea ce am reuşit, în paralel cu o revigorare internă bazată pe elasticitate şi o coordonare mai bună între departamente„, spune Alex. Şi adaugă: „Când am ajuns acolo, am văzut că foarte mulţi nu aveau zvâc, nu mai aveau plăcerea de a munci. Poate pentru că ani şi ani de zile nu s-a întâmplat nimic în organizaţie…„. Din punct de vedere salarial, aflu că vorbim despre sume între 724 lei şi 3.674 de lei net.
În momentul în care am avut discuţia cu Alex, Agerpres avea 600 de clienţi, la o o medie de1.000 de ştiri pe zi. Pe 2013, bugetul instituţiei a fost de 4 milioane de euro, din care veniturile proprii au fost de 700.000 de Euro. „Adică, pe şleau, trăiţi din bugetul statului„, spun eu. „Ar trebui să cuplăm ce zici tu cu faptul că statul are obligaţia să asigure cetăţenilor săi o sursă de informare echidistantă, cu informaţie brută. Aceasta este, de altfel, misiunea noastră. O misiune cu atât mai importantă cu cât vezi şi tu ce se întâmplă cu presa, care nu mai are legătură cu jurnalismul„, zice el. Later edit: veniturile proprii ale AGERPRES pe 2014 au fost cu 5% mai mari decât cele din 2013.
Vreau să ştiu din ce produse face Agerpres bani, pe partea de venituri proprii. Din fluxul general de ştiri, vândut către clienţi din media, din fluxul economic, vândut către companii şi din fluxul de Real Time Monitoring (serviciu ce monitorizează „tot”, aşa cum spune Alex). „Avem şi publicitate pe site, ofertantă având în vederea că avem cam 23.000 unici pe zi şi un public de calitate, în condiţiile în care doar 30% din ştiri sunt free„, adaugă. La capitolul alte surse de venit, Alex pune şi activitatea de organizare de evenimente.
I-am spus că îmi place foarte tare rubrica „Destinaţie România” şi că citesc cu mare plăcere fiecare reportaj din această secţiune. Zâmbeşte şi îmi spune că a ţinut mult să implementeze acest concept, ca parte a misiunii pe care agenţia o are să promoveze România în rândul românilor, dar şi în rândul străinilor, având în vedere că materialele sunt traduse şi în engleză. „Îţi spuneam că am făcut o reorganizare a activităţii angajaţilor. Inclusiv pe partea de ce este de făcut pentru această secţiune. Fiecare corespondent local din cei 38 pe care îi avem are de făcut un anumit număr de materiale pe lună cu obiective din judeţul lor„, spune Alex. Later edit: În total în 2014 au apărut 692 de materiale jurnalistice în proiectul „Destinaţie România”.
Mă „ameninţă” că o să urmeze şi alte secţiuni şi alte proiecte, care „o să te coafeze„, mă surprinde el folosind o expresie pe care o folosesc şi eu constant :)) Îi spun că aştept cu mare interes şi declar că de acum înainte discuţie o să fie off the record, aşa ca între băieţi, să discutăm lucruri serioase. „Păi şi până acum nu am discutat serios sau ce?„, râde el. „Lasă că ştii tu ce vreau să zic„, hlizesc eu fasolea. Declarând totodată închise lucrările acestui interviu, care, trag nădejde, v-a plăcut cât de cât :)
Lasă un comentariu