Pe scurt, ce înseamnă „La strugurit”: te duci şi culegi struguri direct din vie, în cadrul unei competiţii. Pe larg, înseamnă mult mai mult de atât. Căci cei care intră în competiţie sunt copiii, iar cei care se uită la ei cât de harnici sunt şi (pe alocuri, îşi şterg o juma lacrimă de mândrie, pe furiş…) sunt părinţii. Iar faptul că toate acestea se întâmplă pe dealuri, în natură, într-o vie este de nu se poate. Căci, nu-i aşa, trăim vremurile lui „nu am timp, nu am vreme„, iar a reuşi, totuşi, să ieşi împreună cu copiii la natură este ceva e mare angajament :)

Este pentru a doua oară când particip la această iniţiativă. Prima dată a fost cumva de prospecţiune. Adică m-am uitat cu ochiul de profesionist într-ale comunicării (îmi permit aroganţa de a mă numi aşa, mulţumesc frumos) la modul în care un brand, în speţă Domeniile Sâmbureşti, reuşeşte ceea ce îndeobşte se numeşte o ataşare mult mai vivace a participanţilor faţă de acest brand (nu e profi expresia, ştiu, dar nici nu merge altceva aici), altfel decât ar face-o în condiţii normale, ca să le zic aşa. Iar ce am văzut m-a făcut să ridic sprânceana…

A doua oară, în urmă cu 2 săptămâni, pentru că ştiam deja „melodia”, am fost doar tătic şi atât. Cel mai frumos rol din lume, dacă este să mă întrebaţi pe mine :) Iar în această calitate am asistat cu teribilă bucurie la bucuria celor două minunăţii de fete pe care le am în dotare (:D), Patricia şi Mara, cum se aruncă, aşa cum se aruncă toţi copiii, cu capul înainte (dar cu o seriozitate exemplară) în isprava asta. Şi iar am ridicat sprânceana…

Din aceste două ridicări de sprânceană, am tras concluziile de mai jos. În care sunt şi blogger, dar şi tătic :)

1. Brandul care nu este viu se cheamă că există doar la relanti. Ce înseamnă brand viu? După mintea mea, înseamnă că oferă iubitorilor brandului mai mult decât brandul în sine, oferă experienţa de a experimenta brandul altfel decât în varianta clasică. Iar a aduce „clientul” chiar în casa brandului şi a-i arăta fără nici o oprelişte ce şi cum, asta este cea mai bună cale nu doar de a arăta că brandul este viu, ci că el trăieşte cu adevărat. Vorbind aplicat, de fiecare dată când beau un pahar de Sâmbureşti, în mintea şi în sufletul meu o să fie asociat cu senzaţiile trăite în „La strugurit”. Iar acestea vor da viaţă vinului aşa cum nimic altceva nu poate înfăptui…

2. Asocierea dintre un brand şi sentimente primare (dar teribile) este un pariu care, făcut în condiţii optime, este câştigător. Dar este unul riscant. Pentru că miza este mare. Şi variabilele de o inconstanţă teribilă. Tradus, cu cât este pariul mai mare, cu atât poate ieşi mai rău. Sau mai bine, aşa cum este cazul cu „La Strugurit”. Asocierea dintre Domeniile Sâmbureşti şi bucuria părinţilor de a-şi vedea copiii bucuroşi este pariul câştigat de acest brand. Un pariu cu un câştig pe termen lung şi cu o profunzime coraconistică masivă.

3. „Gestionarii” brandului contează enorm pentru ca acesta să aibă impactul corespunzător. Indiferent cât de bună strategie ar avea un brand şi indiferent cât de bine s-ar mişca să aplice această strategie, dacă echipa responsabilă de brand nu ar avea ce trebuie (pardon my French), nu ar ieşi treaba treabă până la capăt. Din acest punct de vedere, brandul Domeniile Sâmbureşti are o echipă care contează enorm. Căci Claudia are acel dar de a te face să îţi placă ce îţi spune fără să simţi că îţi spune ceva care să-ţi placă :)) Valentina ştie să se uite în ochii tăi şi să afle exact părerea ta şi, mai ales, să ţină cont de ea (mare, mare lucru în ziua de azi, v-o spune un blogger bătrân…). Iar the big kahuna, musiu Valvis, ştie să facă fix ce e mai bine ca toată ecuaţia „La strugurit” să iasă brici: să uite totalmente că este mare şef şi să dea în mintea copiilor. Ceea ce vă doresc şi vouă, cât mai des :))

4. Focul de paie pentru un brand este fix trânta. A face ca brand doar câte un eveniment (să îi zicem aşa, generic) odată la un cincinal este fix cum am spus: foc de paie. Care arde frumos (numai bun de pus o poză pe Facebook), dar care se stinge repede şi fără urmări reale în viaţa brandului. Vorbind aplicat, sigur că este foarte frumos „La strugurit”, dar cei de la „Domeniile Sâmbureşti” nu se rezumă doar la atât, ci văd acest eveniment ca făcând parte (importantă, probabil) dintr-un plan mai larg şi cu bătaie mult mai lungă, care are masiva calitate că este constant. Altfel spus, mi-e foarte greu să cred că, dacă brandul Domeniile Sâmbureşti nu ar face ce face în restul timpului, ar reuşi să „convingă” aşa cum o face cu „La strugurit”. Ba mai mult – între noi fie vorba – cel mai probabil că, în lipsa acestei constanţe în relaţia mea personală cu brandul, nici nu aş participa la aşa ceva. Invitaţii de genul ăsta sunt multe. Şi le aleg doar pe cele care, cum spunea, îmi spun mult mai mult :)

5. Brandul fără fond este ca berea fără hamei. Aici cred că e clară treaba. Adică, indiferent de câtă muniţie ar băga brandul Domeniile Sâmbureşti pe frontul comunicării, dacă vinurile lor nu ar fi bune (vă provoc să îmi spuneţi că nu sunt!), la un moment dat tot s-ar fâsâi treaba. Dar aşa, să am pardon, ne cam dedăm la taninul lor, aşa că declar închise în această notă lucrările concluziilor mele, cu scuzele de rigoare că nu m-am abţinut să nu vorbesc despre bere în context de vin :D

Vă îndemn să cugetaţi asupra celor de mai sus. Căci par rostite aşa, la jucăreală, cum ar veni. Dar nu sunt. Chiar deloc.

Pe partea personală (care, în lumina celor spuse mai sus, contează enorm pentru „lipeala” de brand), vă spun doar că „La strugurit” Patricia mea, la nici 3 ani, a primit prima diplomă din viaţa ei :) Ceea ce, vă daţi seama, presupune că never, ever nu o să uit acest moment din toamna lui 2014…

Vă las şi cu o galerie foto de la locul faptei, ca să vedeţi că fetele mele au muncit, nu glumă. În timp ce eu, desigur, am mâncat direct din vie aproximativ 7 , 73 kg de struguri :)) Pozele făcute de Dragoş şi, câteva, de mine.

Ah, să nu uit filmul de mai jos, filmat cu drona, în timpul „ostilităţilor” din podgorie.

http://youtu.be/FozwAusHM8Q