Zilele trecute îmi sună telefonul. Număr necunoscut. O doamnă. Şi începe convorbirea pe care o redau, din memorie.
Ea: Bună ziua, am numărul dumneavoastră de la (un amic comun).
Eu (pe automat): Da, spuneţi, vă rog.
Ea: Vreau să vă invit la un eveniment la Tac Biliard.
Eu (tot pe automat, căci am o viaţă care înseamnă vreo 10 invitaţii la tot felul pe zi): Aşa…
Ea: Este un club de biliard şi snooker.
Eu (deja ridicând sprânceana, când am auzit de snooker): Aşa…
Ea: Şi vine şi Stephen Lee.
Eu (ca un tolomac surprins cu tolomăcia în vine): Aaaaa, Stephen Lee, jucătorul de snooker?
Ea (politicoasă, deşi putea să îmi spună „că doar nu săritorul cu paraşuta, serios, acuma…” :D): Da, despre el este vorba.
Eu (fără putinţă de apel): Adjudecat!
Cam aşa s-a întâmplat. Căci să ajung eu să dau mâna cu Stephen Lee, ehe, păi ce rost are să mai discutăm? :D Sigur că a trebuit să fac o inginerie, adică să contramandez o întâlnire cu un amic. Care, deşi nu i-a picat bine l-am tratat cu amânare, când a auzit unde mă duc s-a luminat (mă rog, aşa am simţit eu la telefon :D) şi a zis doar atât: „Stephen Lee!? Bă, ejti nebun, cum dracu să nu te duci?!„. Ocazie cu care am aflat că avem mai multe puncte în comun decât credeam, căci şi el este iubitor de snooker :)
Aşa că am ajuns la locul faptei, adică la Tac Biliard. Prima surpriză: spaţiul este unul foarte mare, de 1.500 mp. A doua surpriză: mesele de snooker de cea mai bună calitate. Nu că m-aş pricepe decisiv, dar sunt exact alea pe care se joacă mari turnee. Lucru confirmat şi de Marius Ancuţa, unul din iniţiatorii proiectului, ştiţi voi, vocea celebră de la Eurosport, care comentează partidele de snooker :)
Stephen era la o şedinţă foto la o masă de snooker. L-am aşteptat să termine şi apoi m-am dus la el, rugându-l să facă o poză cu mine. Foarte amabil (e chiar extrem de simpatic), a acceptat şi am comis amintirea prea-frumoasă.
Aşa, pe partea de amuzament, când i-am întins iPhone 6 (apropo, dacă vreţi şi voi unul…) lui Cristi Florea să ne facă poza, Stephen s-a uitat surprins un pic la el. După aceea, când am stat şi am povestit un pic la o cafea, m-a întrebat dacă poate să se uite la el şi, după ce i l-am dat, tot o băga pe aia cu „nice, very nice„. Deşi, dacă mă întrebaţi pe mine, cred că în mintea lui era ceva de genul „ia uite la românache ăsta ce sculă nouă are…” :))
Tare bine mi-a prins întâlnirea cu el. Aşa pe partea de coracon, de chestii care îţi rămân la suflet. Nu că aş fi la prima experienţă în care mă întâlnesc cu un monstru al snookerului. Căci am avut onoarea de a da mâna cu Mark Williams şi cu Mark King :D Dar tot faină e faza, căci e ca berea, e bună mereu! :))
Ah, încă ceva: am aflat cu această ocazie că musiu Bogdan Gamaleţ este arbitru de snooker! Ocazie cu care mi-a crescut disponibilitatea de amiciţie înspre el (ca să zic aşa :D) cu aproximativ 56,34%. Iar când mi-a spus că a avut ocazia, cu ceva vreme în urmă, în Bulgaria, să fie arbitru la un break de 141…
Să vă spun partea cu premiera pe care Stephen Lee o să o facă în România, la Tac Biliard: o să joace un simultan de şase parte de snooker. Ceea ce, după cum ne-a spus Marius Ancuţa, încă nu s-a făcut în Europa. Aşa că sâmbătă, de la 18.00, puteţi merge la Tac Biliard să asistaţi la un moment istoric. Eu, din păcate, o să fiu plecat din Bucureşti, căci altfel nu aş fi ratat aşa ceva în ruptul capului!
Despre cum a apărut Tac Biliard (apropo, e făcut şi cu fonduri europene, deci se poate şi aşa!), aflaţi de la Marius Ancuţa mai jos.
