Istoria mea personală cu Liviu Alexa este una – cum să îi zic io… – de o ciudăţenie aparte. Serios, am stat să mă gândesc înainte de a scrie textul ăsta dacă mai ştiu pe cineva care să îmi dea un feeling atât de contradictoriu precum mi-l oferă Liviu. Nope, nu am găsit în vastele mele arhive personale.

Ţin minte prima mea discuţie cu el. Era prin 2009, eu abia ce dădusem drumul la sportocal.ro, primul meu proiect extra-chinezu.eu. Şi strategia mea de atunci (ehe, cât de puţine ştiam atunci, dar cât entuziam aveam…) a fost, pentru început, să realizez revista presei pentru ştirile sportive din fiecare judeţ în parte. Aşa că am bătut palma cu 4 oameni, le-am împărţit ţara pe judeţe şi i-am pus la treabă. Revista presei pe care o făceam atunci era un fel de agregare manuală, cu un paragrafscurt luat din publicaţiile pe care le monitorizam şi după aia link către publicaţia respectivă, fireşte. Aşa am crezut că e bine atunci. Nu era, fireşte, dar abia mai apoi mi-am dat seama.

Pe zona de Transilvania, luam ştiri şi de pe citynews.ro, cel mai bun portal de ştiri la vremea aceea din zonă. Era proiectul lui Liviu atunci. Şi am avut un schimb dur de replici pe mail cu cineva – nu mai ştiu cine – de la citynews. Eu am fost dur în exprimare pentru că şi cel cu care am vorbit atunci a fost insolent (dap, îmi asum acest termen). M-a sunat Liviu. Ştiam despre el, fireşte, cum dracu să nu fi ştiut cine este Liviu Alexa?! Şi, bref, după o discuţie absolut amicală şi în termeni profi, am stabilit să nu mai cităm citynews pe sportlocal.ro. A fost rugămintea lui (nu somaţie şi bătut cu pumnul în piept că ce o să păţesc şi alea, alea, cum a făcut primul stimabil cu care am discutat), ceea ce m-am surprins. Pentru că eu auzisem legenda despre Liviu că e rău şi nebun şi că te calcă cu maşina, de alea.

Apoi am băut câteva beri cu el. Şi m-am surprins în continuare. Căci Liviu este un tip cu totul special. Are îngrozitor de multe părţi bune (îl bănuiesc masiv de un sufletism deşănşat…), dar are şi părţi rele (ce ţin de un anumit mod comportamental), aşa cum părţi rele avem toţi, daţi voi cu piatra dacă sunteţi personaje de Biblie, io îmi declin competenţa.

Când a candidat în 2012 pentru Parlament, am anunţat că îl susţin. A fost o surpriză pentru mulţi (unii m-au informat că şi-au schimbat părerea despre mine după faza asta, să fie primit!). Am făcut asta pentru că, o spun din nou, diferenţa dintre imens de mulţi candidaţi şi Liviu este că Liviu face lucruri, nu doar vorbeşte despre ele. Şi voi fi oricând de partea celor care fac lucruri, chiar dacă mai greşesc făcându-le, decât de partea celor care nu fac nimic şi, recte, nu greşesc nici un milimetru.

Acum văd că Liviu vrea să candideze pentru şefia Asociatiei Profesionistilor din Presa Cluj (APPC). Am citit mesajul său doar ca să mă informez, să văd care e faza. Căci primul meu gând a fost că ce treabă să am eu cu cei din Cluj, mai ales cu jurnaliştii. Nu că nu aş cunoaşte o grămadă, dar acolo este vorba despre modul în care se organizează ei, e bucătăria lor internă, nu le trebuie nu ştiu câţi bucătari.

De ce scriu, totuşi, despre asta? Pentru că am văzut în programul lui Liviu promisiunea de mai jos.

Ma angajez public sa imi dau demisia din pozitia de presedinte al APPC in mai 2015 daca macar unul dintre aceste obiective nu va fi indeplinit.

Moment în care am decis să scriu această postare. Nu pentru că, repet, aş avea vreo treabă cu cei de la Cluj, ci pentru că aş vrea să văd cât mai multe candidaturi de astea, în orice domeniu. Adică, pe lângă promisiunile care se fac în orice program de candidat, fie că vrei să fii preşedintele SUA sau preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Petunii Albăstrii, să fie acolo o propoziţie care să spună clar şi irefutabil ceva gen „dacă nu reuşesc ce am promis, îmi dau demisia„. Aşa cum face Liviu.

Liviule, îţi doresc să câştigi postul ăsta pentru care candidezi. Din raţiuni strict personale. Pentru că vreau să văd dacă îţi ţii promisiunea. Şi pe partea de bifat obiectivele pe care le zici acolo, dar, mai ales, de spus la revedere dacă nu.

Succes! Ne vedem la bere :)