Pentru că e cel mai uşor aşa. Pe bune, merită să vă aduc alte motive savante? Mai savante (dacă îmi permiteţi) decât cele de minimum bun simţ? Adică, de fapt, unul singur: e mult mai uşor aşa!

Plătesc tot ce ţine de administraţie locală (hai să îi zicem aşa, generic) de ani de zile. Adică deschid laptopul, bag pe acolo ce e de băgat şi în câteva minute am plătit. Fără să pierd vremea pe drumuri, fără să simt că mă enervez când dau cu ochiul de (unii) funcţionari, fără să mă ridic de la birou, între două înghiţituri de cafea. Tradus în termeni în care nu ar fi rău deloc să lucreze toată lumea, este cea mai profitabilă şi mai eficientă modalitate de a scăpa de o chestie pe care trebuie să o faci. Zic trebuie pentru că impozitul nu e ca berea, dacă vrei să o bei, o bei, dacă nu, nu. Ăla trebe plătit. Punct. Şi atunci de ce să nu o faci cât mai uşor cu putinţă?

Îmi spun unii că au avut şi probleme când au plătit online, cu plăţi care nu s-au înregistrat în sistem, spre exemplu. Tot ce se poate. Doar că eu nu spun că sistemul este miraculos, ci doar că e cel mai bun dintre toate. Atât. Căci, fireşte, erori au loc şi în sistemul ăla clasic în care pierzi vremea pe drumul spre şi dinspre ghişeul unde pierzi vremea şi nervii vorbind cu nuş cine care nu are chef să vorbească cu tine. Doar că în cazul plăţii online chestiunea e profitabilă şi eficientă pentru că trebuie să mergi fizic la locul faptei – ca să zic aşa – abia DACĂ şi DUPĂ ce ai sesizat eroarea. Adică rar spre foarte rar.

Încă ceva: fac parte din acea categorie de oameni care iubesc România, dar au o repulsie organică faţă de statul român. Dar, căci, fireşte, vorbim aici de un mare dar, asta nu înseamnă că atunci când statul ăsta al nostru, faţă de care am repulsie, face sau încearcă să facă ceva cât de cât util, care să ne ajute pe noi, cetăţenii cară marcăm banu, trebuie să dau cu încercarea statului de pâmânt, numai că să mă arăt eu cât sunt de Gigi Duru. Căci merg pe varianta constructivă a lui „dacă statul face un pas bine intenţionat către mine, atunci hai să fac şi eu unul către el„.

Aş putea să o bag pe aia cu o minimă datorie civică, pentru că războiul continuu cu instituţiile nu ştiu cât bine ne face (ca să fiu evaziv ca un porumbel ocolind clopotniţa). Deci o bag: avem o minimă datorie civică măcar să ne uităm cu atenţie când cineva din statul ăsta al nostru încearcă să facă ceva bine. Şi, dacă religia şi conştiinţa acută că încă mai vrem să trăim în România ne lasă, să şi mişcăm ceva în această privinţă. Căci statul român o să fie mereu pe acilea. Şi noi, unii, la fel. Deci, silogistic vorbind, nu ar fi rău să începem să mişcăm şi în direcţia asta.

Ocazie cu care vă invit să daţi un ochi pe ghiseul.ro şi, dacă vă place ce vedeţi acolo, să vă apucaţi şi voi să vă plătiţi online impozitile şi ce mai trebuie. Iar dacă sunteţi blogeri, chiar puteţi ieşi câştigaţi din afacerea asta, cum ar veni.

Gata, hai la treabă, ca să facem bani să ne plătim impozitele!