Staţi, nu vă încruntaţi, că nu am zis cu răutate ce am zis în titlu. Ba dimpotrivă. Adică nu, nu dimpotrivă. Of, ia uite cum mă bâlbâi… Am zis-o cu tristeţe, da, cu tristeţe. Din motivele pe care vi le dau mai jos.

Preambul scurt: Swimathon Bucureşti este una din cele mai faine isprăvi care combină branduri şi cazuri sociale şi umanitare. Îmi place teribil ideea, tocmai de aceea mă încearcă acestă tristeţe. Cu motivele aferente de mai jos.

Motivul 1. Pe 6 iulie sunt plecat din Bucureşti. Aşa a fost să fie, mă duc să fiu alături de varul meu Miţă în ceea ce ar trebui să fie unul din cele mai fericite momente din viaţă. Îmi pare rău că pierd energia cu care m-aş fi încărcat dacă aş fi fost prezent la Swimathon? Nu are rost să răspund, zău…

Motivul 2. Iniţial am vrut să mă ocup să organizez o Echipă a Bloggerilor pentru această ispravă, să fim şi noi reprezentaţi acolo. Dar am avut şi am încă o perioadă în care a-mi găsi 5 minute pentru a face ceva extra este o întreagă aventură, aşa că mă doare rău să o spun, dar nu am reuşit să gestionez această provocare (pe care tot eu mi-am dat-o)…

Motivul 3. Mi-e ciudă că am păţit ceea ce am spus în motivele 1 şi 2 pentru că isprăvi de genul Swimathon Bucureşti sunt tot atâtea motive să salutăm cu respect oameni care vor să facă bine.

Dacă puteţi şi vreţi să participaţi la Swimathon Bucureşti, să fiţi iubiţi! Iar dacă nu puteţi participa, dar vreţi să sprijiniţi această iniţiativă şi să scrieţi pe bloguri, pe facebook, pe unde mai puteţi despre ea, să fiţi şi voi iubiţi :)