Ce vedeţi mai jos este un text. Care este un mail. Care este primit de la Cătălin. Care a ţinut să îmi spună în particular părerea lui despre întrebarea mea de zilele trecute legate de cum omoară blogurile presa. Nu îi împărtăşesc în întregime punctul de vedere, dar argumentele lui îmi plac. Mai ales tonul cu care le îmbracă. Drept pentru care am zis să fac public acest mail (am acordul său, staţi liniştiţi). Aştept să îl contraziceţi. Dar să o faceţi în acelaşi ton în care a scris şi Cătălin, fireşte.
–––
Iti spun de la inceput ca imi place genul acesta de tease, de provocare pentru promovare. Imi aminteste de campania de lansare a lui Mountain Dew, cand era piata plina de stickere cu MD. Revenind si explicand, e vorba de provocarea ta catre „cei care iti fac onoarea sa te citeasca” de a explica „de ce sunt de vina bloggerii ca moare presa?”.
Am citit comentariile aparute la articolul cu pricina pana acum si e clar ca printre cititorii tai se numara foarte multi bloggeri. Ei nu se considera vinovati pentru moartea presei, desi e nepotrivit sa vorbim despre o moarte.
Atunci cand cineva imi vorbeste despre presa, in mod inevitabil ma trimite cu gandul la termenul de jurnalism. Personal, asa cum face foarte multa lume, asociez termenul presa cu segmentul de „presa scrisa”.
Jurnalismul, ca activitate de cercetare, investigare si expunere a unor evenimente, teme de interes sau trenduri, nu va muri niciodata. Totusi, manifestarea acestei activitati prin presa in general (ziare, reviste, radiouri, posturi TV) va avea de suferit. Nu va muri ci se va transforma atat de radical incat nu va mai ramane nici macar amintirea a ceea ce este presa astazi. Acest lucru se va intampla din cauza bloggerilor – sis spun asta asumandu-mi toate urmarile acestei afirmatii. Sa ma explic.
Desi am crede ca presa moare pe mana ei, netinand pasul cu tehnologia, as dori sa privim in lumea online si sa vedem ca majoritatea ziarelor, revistelor, radiourilor si posturilor TV au coltul lor in spatiul virtual. Multe au conturi de twitter, facebook, youtube sau cine stie ce alte retele sociale. O parte din acestea au si persoane angajate sau contractate pentru a se ocupa de prezenta lor in online. Deci, nu asta e cauza disparitiei presei.
Daca consideram ca can-can-izarea presei reprezinta moartea ei, ar trebui sa aruncam un ochi pe o clasificare a jurnalismului, si sa intelegem ca jurnalismul de tabloid este o ramura „recunoscuta oficial” (nu stiu ce alta sintagma sa folosesc) si care nu face decat sa tina in viata presa. Daca consideram ca prin cresterea ponderii acestui tip de jurnalism presa este omorata, atunci trebuie sa acceptam ca noi, bloggeri, omoram presa in aceeasi masura in care o face si tabloidizarea.
„Nebunule!” veti zice. „Pui egal intre can-can si blogging?”. Da, pun egal pentru ca si stilul adoptat de bloggeri, stilul personal de expunere a unor evenimente, teme de interes sau trenduri, acea expunere partinitoare, in care nu exista pretentia unei impartialitati sau a unei obiectivitati de prezentare, este tot o ramura a jurnalismului. Da, se numeste „gonzo journalism” si dateaza de pe la 1970, cu mult inante de aparitia internetului.
Putem accepta ca de-a lungul vremii unele ramuri ale jurnalismului au crescut sau au scazut, putem spune fara sa gresim ca existe adepti (ofertanti si consumatori) ai unui anumit tip de jurnalism (presa) dar cred ca este total gresit sa spunem ca presa moare. Presa se transforma.
Cred cu toata convingerea ca directia in care presa se indreapta este cea de tipul jurnalismului „gonzo” iar acest lucru se datoreaza bloggerilor. De ce? Pentru ca cel care spune ceva interesant este ascultat, dar nu pentru a fi ascultat expunand ceva detasat ce poate fi gasit oriunde, expus de oricine. Cand ascult/citesc ce zice/scrie cineva, vreau sa simt partinire, emotie proprie autorului, vreau un text imbibat cu sentimente. Asta pot gasi la bloggeri. Si asta e ceea ce isi doreste din ce in ce mai multa lume.
Asadar, dau vina pe bloggeri pentru ca presa, asa cum o consumam noi acum, va disparea, dar nu pentru ca ea este adevarata presa, ci pentru ca noi, consumatorii de presa, ne-am schimbat gusturile. Vream altceva!
Urmatoarea schimbare majora a presei, urmatoarea transformare „fatala” va avea loc atunci cand digitalizarea va trece de la 2.0 la 3.0. Ai mai intrebat pe cineva, la un moment dat, care e treaba cu 3.0. Am sa iti spun ce inseamna pentru mine 3.0, daca esti curios. :)
Cu stima,
Catalin
5 thoughts on “Care este legătura dintre tabloide şi bloggeri”
Cristi, acest invitat de pe blogul tau este blogger sau jurnalist? Ca daca nu e nici una din cele doua categorii, ii putem iertsa cele doua greseli destul de grave de exprimare (o cacofonie si o declinare gresita).
Omul spune bine ce spune…Dar consider ca nu noi suntem vinovati de o moarte, in care eu nu cred…Presa scrisa va rezista mult si bine…
@Doru Panaitescu, sa stii ca imi asum cele doua greseli despre care vorbesti. Mi-as dori sa poti trece peste ele, motivat de promisiunea mea ca voi incerca sa fiu mai atent pe viitor, si sa imi spui ce crezi si despre tema tratata.
@cotos, eu vorbeam despre o transformare radicala a presei (nu despre o moarte a acesteia), transformare care va duce spre o presa total diferita de cea pe care o avem acum.
Cred ca oamenii de presa refuza uneori sa accepte ca lumea din jurl nostru se schimba. Dar sunt si jurnalisti care practica un jurnalism modern si fac treaba buna pe blogul personal, si cred ca ai si tu exemple destule.
Cine nu se adapteaza ramane in urma. Totusi tind sa cred ca sunt si bloggeri care se iau prea in serios si uita complet de documentare. Gonzo gonzo, dar cand toate articolele tale respira „mama ce tare sunt eu” si „am descoperit apa calda”, nu esti cu nimic mai presus decat titlurile de-o schioapa din tabloide (sau nu)care te invita sa consumi surogate de stiri de tip „vezi video”, „soc si groaza”, „incendiar: Mutu se scarpina” etc.
Bine punctat de Catalin, insa eu cred ca este vorba de satisfactia cititorului de a citi un text de calitate, bazat, cum a spus Doru Panaitescu pe documentare prealabila. Blogul si bloggerii fac acest lucru, dau calitate textului scris pe cand presa scrisa nu.