ORGANIZARE

Chaos Venue ne-a primit cu două surprize ceva mai puţin plăcute după ce şi-a schimbat numele din cel al defunctului Jukebox Venue. Prima, poate mai puţin importantă, dispariţia barului de la intrare. Na, nu e problemă, cozi ceva mai mari la cele două rămase înăuntru. Însă oamenii de acolo s-au descurcat super, aşa că nu a fost cine ştie ce deranj.

A doua e mai puţin plăcută: nu mai există garderoba plătită. Aşa că, roacăre sau care mai vii pe acolo, stai cu haina în mână. La Anathema deja devenise deranjant pentru unii, mai ales pentru cei care aveau o geacă mai groasă. Cum eu nu mă aflam în situaţia aceea, nu am avut multe de comentat. Dar la concertele care vin pe-acolo şi care sunt în plină toamnă s-ar putea să nu mai fie distractiv să stau cu o eventuală haină udă în mână. Eu sper că garderoba va apărea la loc. Dacă mă întrebaţi pe mine, am să spun că aşa este civilizat şi normal. Şi ăia 2 sau 3 lei pe care-i dădeam erau tot civilizaţi şi normali. Haina era în siguranţă, nu trebuia să o păzeşti, puteai să te distrezi. That’s a good price for a night of fun!

PUBLIC

Nu a pus probleme, de altfel în afară de ceea ce s-a întâmplat la Marky Ramone din cauza unei individe blonde şi bete nu-mi amintesc să fi fost vreodată probleme la un concert acolo.

ANATHEMA

Publicul trupei a fost în general eterogen. Adică fanii noii orientări muzicale a trupei. Unii dintre ei păreau sosiţi acolo direct din corporaţii, unde probabil şi-au desăvârşit gusturile muzicale care vorbesc despre incapacitatea de adaptare, angoasă, singurătate, realizarea pe un singur plan şi altele în aceeaşi cheie. Pentru ei Anathema a fost perfectă, şi aşa am apreciat-o şi eu, deşi stilul acela muzical este departe de a mă bucura. Trupa a interpretat absolut perfect toate piesele, duelurile dintre vocea masculină şi cea feminină au dat o anume culoare prestaţiei muzicale, formaţia fiind, în general, una căreia nu i se poate reproşa nimic. Pe lângă acel public, pentru actuala Anathema, au fost prezente şi persoane care au părut extrem de mirate de setlist. De fapt, au părut mirate de primul acord, semn că nu ştiau că se schimbase ceva. Tot ele sunt şi cele care au cerut în zadar vechile piese ale trupei, pentru că nu aveau cum să le primească. Probabil au plecat acasă destul de nefericite, într-o seară în care Anathema s-a dedicat unui cu totul alt tip de public, mult mai uşor de mulţumit din punct de vedere muzical. Regret. Să fiu sincer şi eu aş fi stat să ascult nişte lucruri mai cu forţă, dar am fost mulţumit să redescopăr o trupă care-şi face bine meseria pe palierul muzical ales, semn că a avut capacitatea de a trece peste eventualele probleme de adaptare. Un fel de Anathema care este şi nu este Anathema.

PS – Pentru eventuale completări la ceea ce am scris mai sus, puteţi accesa şi cronica de pe Rockstage.