Duminică am fost până la AFI, căci am vrut să îmi iau o pereche de pantaloni scurți de ăștia mai acătări (bine, e drept, am făcut asta pentru că mi-a dar nevasta ultimatum, că io… :D). Primul magazin în care am intrat a fost Timberland. M-am uitat io în stânga și în dreapta după pantaloni scurți, timp de câteva minute în care fata și băiatul care erau de serviciu acolo (sau cum se zice) au stat după tejghea (sau cum se zice). Am găsit o pereche de pantaloni care mi-au plăcut, dar, cum nevasta (care știa că io intru în primul magazin și cumpăr dacă găsesc ce întrebe. punct) zice ”hai să mergem și în altă parte, să vedem și alte oferte”. Și m-am dus.
La câțiva metri mai încolo era Lee Cooper. Nici nu am apucat bine să pășesc în magazin, că o tânără simpatică m-a salutat frumos și m-a întrebat cu ce mă poate ajuta. I-am zis ca vreau niște pantaloni scurți. M-a rugat să aștept un minut, după care a venit cu vreo 7 perechi să îmi aleg. În timp ce mă uitam eu pe acolo, fata zice ”să știți că avem o super promoție la tricouri, poate vă interesează, sunt foarte frumoase”. Zic ”mă uit după ce probez pantalonii”. Și ca să o scurtez: am luat nu doar pantalonii, ci și 2 tricouri, adică undeva pe la vreo 400 lei. Nu o avere desigur, dar mă gândesc că astfel de magazine din clienți ca mine trăiesc, nu din cei care vin să spargă 1000 de euro la o cumpărare.
Acestea fiind zise, vă mai zic ceva :)) Vă spun că, la cum e stilul meu, dacă cei de la Timberland ar fi schițat un minim gest să vină să mă întrebe ce caut și dacă mă pot ajuta cu ceva, io de acolo aș fi cumpărat. Căci prețurile erau cam tot pe-acolea. Iar io nu sunt de ăla care să hălăduiesc prin magazine.
Atât am avut a vă spune. Înțelege fiecare ce vrea și ce poate :D
15 thoughts on “Povestea mea cu două branduri: Timberland și Lee Cooper”
haha am fost si eu la lee cooper dupa pantaloni de blugi scurti, in sun plaza. fff misto si tipa de acolo. m-a ajutat enorm dar na nu am cumparat ca nu imi stateau bine. dar ff amabili.
Asa, draga, multam de confirmare, ca altfel iar credea lumea ca e nu stiu ce campanie ascunsa and shit. Oh wait, poate ca si tu esti prinsa in campanie… =))
Aaaa da sunt in campanie, aveam ocazia sa imi iau gratis pantalonii aia si nu i-am luat :) Hihi.
deci lee cooper are un management mai sanatos :P
Nu ai cum sa iti dai seama doar dintr-o astfel de intamplare care management este mai sanatos. Singura concluzie pe care pot sa o trag eu este ca domnisoara de la Lee Cooper a fost muuuult mai prietenoasa decat cei doi de la Timberland. Iar singura concluzie care poate sa o traga Timberland este ca am cumparat de la Lee Cooper :))
E de apreciat atenția pentru detalii a personalului LC. Însă, unii din alte magazine își iau atribuțiile mult prea în serios. Și mă refer aici la cei care te întreabă din pragul ușii dacă dorești ceva. Sigur v-ați intersectat cu ei… :)
În Romania nu prea am vazut de astea. Adica io zic ca la noi problema este under-agresivitate de asta, nu over-agresivitate :)) Dar dincolo, pfoai, cred ca sunt unii care te striga inca de cand ai coborat din avion sa intri la ei in dugheana :)) Si, da, nici mie nu imi plac astia cu avansurilor lor excesive :)
400 lei pe 2 tricouri si niste pantaloni scurti??? Intamplarea imi aminteste de filmul „Pretty woman”. Ador expresia: „huge mistake… huge!”
In ultima vreme se intampla ceva. Ori sunt eu foarte obosit, ori esti tu foarte criptic. Pentru ca nu inteleg ce vrei sa spui. Deci, ce vrei sa spui?
400 lei pentru 2 tricouri si o pereche de pantaloni mi se pare mult. Poate din cauza ca nu imi cumpar singur haine.
Cat priveste faza cu filmul, trebuie sa il vezi ca sa intelegi. Se duce tipa la cumparaturi si vanzatoarea nu o serveste (pentru ca arata intr-un anume fel; motivul nu e important). Merge apoi la un alt magazin, face cumparaturi de o mare gramada de bani. Revine in primul magazin cu mainile pline de sacose si intreaba pe vanzatoare: Esti platita din vanzari, nu? Mare greseala ai facut! Imensa!
Ar fi fost o faza sa faci si tu ceva de genul.
Eu nu stiu daca e mult sau putin, pentru ca fac de astea din an in an. Si atunci cumpar numai de la branduri de astea de care am mai avut si care stiu ca au fost brici si m-au tinut cacalau.
Cat despre faza cu filmul, zic doar atat: unde ai fost inainte de a ma duce la cumparaturi? :))
Era vreun tricou sub 200 ron la Timberland?
Pingback: Pe net. | Inca.ro
Unii nu stiu sa-si vanda marfa sau nu-si dau interesul , caci se gandesc ca nu-i magazinul lor. Nu isi dau seama ca de-acolo isi iau salariile…
Am intrat intr-un magazin Lee Cooper si am fost destul de agasat atat de nevasta cat si de vanzatoare sa tot incerc nush ce. Inainte sa plec vad o camasa zic din start ca nu e numarul bun, nu … pana nu o incerc nu aveam scapare. Am incercat-o evident am avut dreptate, nu era buna. In secunda doi, managerul pune mana pe telefon si suna la Promenada. Exista marimea mea. Intre timp aproape deranjata ca ma deranjeaza, vanzatoarea imi prezinta inca o camasa stiind ca reactia mea ar fi fost deja isterica cu lasa-ma in pace. Ei bine nu, era exact cum aveam nevoie, materialul bun, patratelele mici, office. O iau. A doua zi am luat-o si pe cea din Promenada marimea mea, mi-au tinut-o (atat un M cat si un L). Caz in care e bine sa casti ochii si sa ciulesti urechile atunci cand cineva insista. La Lee Cooper gasesti eventually.