Eu așa zic despre orice hobby, că este semnul că ne trăim cu adevărat viața. Și mă refer aici la acel hobby făcut la modul serios (în unele cazuri mai serios decât prestezi la job…), în care sufletul pe care îl pui stă bară în bară cu seriozitatea pe care o dovedești. Pe undeva, ca să revin la teoria mea cu bloggingul ca second job, și un hobby adevărat poate fi văzut ca un second job. Căci investești în el anumite resurse și obții anumite beneficii. Nu vorbesc aici de bani neapărat, deși sunt multe cazuri în care și banii sunt frumoși. Dar beneficiul este că, spus pe româneasca mea de la peluză, îți crește ficatul când vezi ce lucruri frumoase ai realizat din pasiune. Iar acesta, cred eu, este cel mai frumos beneficiu dintre toate cele. Ca să nu mai zic că un hobby adevărat nu te ajută doar să îți ocupi timpul, ci și să dai timpului ăsta scurt în care trăim pe lumea asta o altă dimensiune, mai frumoasă, mai umană :)
M-am emoționat corespunzător când am văzut filmul lui Vlad. Căci pe lângă faptul că am avut plăcerea și onoarea să îl cunosc pe bunicul său, un om extraordinar (am și văzut balconul unde ține trenulețul pe care l-a construit singur), am simțit și că vreau să fiu și eu, dacă o să ajung la vârsta sa, un bunic despre care cineva, cam de vârsta mea de acum, să scrie același lucru pe care îl scriu eu aici despre bunicul lui Vlad :)
3 thoughts on “Când hobbyul este trăirea cu adevărat a vieții”
Profu’ meu de filosofie spunea ca omul nu e facut sa munceasca, ci sa se joace. Si sustinea despre sine ca el nu a muncit o ora in toata viata lui, chiar si in comunism, cand preda filosofie la o scoala profesionala, tinand pregatit pe catedra pasajul din Marx care justifica (intr-o anumita interpretare) expunerea mintilor muncitoresti la teoriile lui Descartes, Kant etc.
Daca hobby-ul e „the element”, atunci da, hobby-ul e de fapt ceea ce te mana-n lupta, chestia pe care iti doresti s-o faci in viata. Si o faci – e hobby doar pentru ca INCA nu aduce bani.
(Sa ai un an spornic!)
Frumos, de ceva timp m-am apucat si eu de modelism (vezi link de la nume) si pot sa spun ca m-a prins, iar cand se face sambata si cumpar un nou numar din revista si ma apuc sa modelsc, nu ma mai ridici de acolo pana nu imi iese cum trebuie, in plus de asta este foarte relaxant si linistitor ;).
Pingback: Povestea unui Trabant