Precizez din start că textul pe care îl vedeți mai jos nu îmi aparține. Bine, cei mai atenți dintre cititorii mei și-ar fi dat seama că ori a dat cineva cu o epifanie în mine ori mi s-a fisurat masiv fang shuiul :D de am ajuns să scriu cu atâta pozitivism atroce și atâta luminozitate creativă :) Dar nu e cazul, relax, căci textul aparține lui Ioan Nicuț și este, carevasăzică, un guest post. Și am zis să public acest text la mine pentru că mi-a plăcut de Ioan când am fost la un seminar de-al lui (deși, o zic din nou, nu e ceea ce aș face periodic) și pentru că sunt mare fan al ideii că diferențele dintre noi nu trebuie să fie motiv de dispută, ci doar pretext de a înțelege că diferențele dintre noi există pentru a ne apropia mai tare :)

Responsabilitate

Ai primit vreodată prietene, omule bun, o recunoaștere de genul: îți mulțumesc fără tine n-aș fi putut realiza asta, n-aș fi putut să-mi dau seama, să duc proiectul la sfârșit, să mă simt fericit, împlinit. Sau poate ai făcut tu recunoașterea asta către cineva, poate ai simțit recunoștință și n-ai știut cui s-o dai decât celuilalt din relația în care s-a întâmplat ceva frumos pentru viața ta, pentru tine.

Foarte multe din tipul ăsta de recunoașteri le primesc încă de la clienții mei de coaching și mărturisesc că încă uneori mă surprind și eu că îi sunt recunoscător cuiva și-i pun omului în cârcă sentimentele mele pozitive ca și cum el sau ea, ei sunt cauza fericirii mele, realizărilor sau rezultatelor mele, orice chestiuni care generează sentimente pozitive în relația noastră.

Am mai spus de multe ori că suntem co-creatori a ceea ce se întâmplă într-o relație din care suntem parte. De aceea de ce simțim și trăim în capătul nostru de relație suntem sută la sută responsabili. Încă odată. Suntem 100% responsabili pentru sentimentele pozitive pe care le trăim la capătul nostru de relație.

Dacă pe fațeta unei medalii există așa numită potențialitate pozitivă ea este întotdeauna însoțită pe cealaltă parte de una negativă. Cu cuvinte simple, ca să înțeleg și eu, atunci când pui pe seama altcuiva ce ți se întâmplă pozitiv e un semn că ai același comportament și când e vorba de sentimente negative. Așa îți verși tot amarul, de cele mai multe ori inconștient, pentru ceea ce percepi, trăiești sau simți negativ și le atribui celeilalte părți. Ar putea suna: desigur el/ea/tu/voi/ei/societate este de vină pentru…

Suntem responsabili de tot ce trăim, pozitiv sau negativ indiferent de context sau relație.

În ce situație din viața ta ți se întâmplă să-ți transferi responsabilitatea celuilalt? Dacă există vreuna, ce vrei să faci diferit?

Acesta este un guest post scris de leadership coach-ul Ioan Nicut.

Ioan iubește oamenii și-și îngrijește trandafirii din grădina lui minimalistă. Pasiunea sufletului său e să fie alături de lideri – prin coaching – ca să aibă încredere în ei, să creeze o viață aliniată cu viziunea companiei lor dar și cu valorile proprii, să se transforme astfel încât să fie cine vor ei.

El scrie pentru liderul din fiecare și le spune oamenilor povești care-i ajută să fie în contact cu sufletul lor, să-și găsească propria lor libertate, putere și pasiune.