Pe tovarășul Petria nu l-am cunoscut personal niciodată. Adică așa cum îmi place mie, să bem și o bere de aia sănătoasă :D Dar îl știu din online și l-am și citit și apreciat. Acum aflu că a mai scos o carte. Pe care, recunosc, abia aștept să îmi pun mâna ca să ma exprim :D Până atunci, însă, vă dau comunicatul oficial, că altceva nu prea mai am ce zice :)
Editura Herg Benet este încântată să vă anunţe apariția volumului de proză Deania neagră, semnat de Alexandru Petria.
De-a lungul celor 155 de pagini, autorul care în 2010 a surprins cititorii cu un micro-roman îndrăzneț, dezinhibat dincolo de orice limite și inedit, Zilele mele cu Renata, revine cu această colecție de povestiri, ce pot fi citite atât independent cât și ca părți ale unui întreg savuros, divers și nemilos, care este Deania neagră, o localitate imaginară populată de figuri pe care n-ai nicio șansă să le uiți cu ușurință, odată ce te lași pătruns de atmosfera cărții.
“Personajele sunt captive într-un univers dominat parcă de o mecanică inversă, ale cărei legi răsturnate îndreaptă orice acţiune spre o continuă degradare a condiţiei umane – a valorilor pe care aceasta le implică. Fiecare pagină a cărţii ne coboară tot mai adânc în abis”, scrie Daniel Vasile, încercând să surprindă esența Deaniei negre a lui Alexandru Petria. Într-adevăr, sunt multe pasaje atroce în volumul lui Alexandru Petria dar, în același timp, nu trebuie ignorate nici scenele “gingașe”, cum le numește Liviu Antonesei, duioșia și umorul cu care Petria își atinge din când în când personajele cărții.
„Cufundându-te în lumea Deaniei nimic nu ţi se pare nefiresc. Însuşi straniul este atât de bine contopit cu normalitatea, cu blazarea, cu cotidianul, încât nici nu-ţi dai seama când aluneci într-altă lume”, scrie Sorina Ivașcu. O remarcă foarte pertinentă, ce te face să te gândești că Alexandru Petria ar avea cu adevărat resurse pentru a deveni și un autor de nuvele horror cât se poate de reușite!
Personaje precum Călin Bob, Afinia, pornoromancierul, Eleonora Popoviciu, senatorul Precup, Stela și Miralma, sunt plasate într-o lumină aprigă, care le arată așa cum sunt până în străfundul ființei dar, în același timp, citind povestirile din Deania neagră, devine indubitabil că autorul iubește aceste personaje, în toată diversitatea lor. Nu ne rămâne decât să citim cu o privire proaspătă cartea pe care ne-o oferă cu dărnicie Alexandru Petria, și să surprindem în ea cât mai multe sentimente și chipuri umane.
*
Chiar încă dinainte de apariție, volumul Deania neagră a stârnit reacții de un entuziasm pe bună dreptate greu temperat, din care merită să le amintim pe cele ale scriitorilor Liviu Antonesei, Dan-Silviu Boerescu și Petru Popescu:
“O carte pe care am citit-o „dintr-o bucată” şi pe care am recitit-o imediat, dar tot am rămas sur ma soif – mi-ar fi plăcut să fie măcar de două-trei ori mai voluminoasă! Prin ce m-a cucerit? Prin micile „poveşti” atroce, gingaşe sau gingaş-atroce, cîteodată chiar „crude şi insolite”, prin caracterele excelent schiţate în două trei pagini, prin calitatea stilului, excelent adaptat de autor micilor spaţii explorate. Nu mă îndo- iesc că voi deschide adesea această „casetă de bijuterii”, pentru a revedea un inel, o agrafă, un colier. Şi, de bună seamă, aş fi foarte bucuros dacă autorul ar recidiva cît de repede.” (Liviu Antonesei)
“Cine spune că, în țara lui Caragiale (I.L.), marea literatură nu se poate naște din teme „mărunte”? Instantaneele în proză ale lui Alexandru Petria surprind o lume la intersecția fabulosului nebănuit cu pitorescul jegos, cartografiind universul în continuă schimbare, aproa- pe volatil, al contemporaneității mărunte. Scriitorul reușește această performanță cu cinism narativ bine stăpânit, cu tandrețe, chiar… dar una deloc lipsită de cruzime. Bine ați venit într-o cușcă a maimuțelor actualizată în Deania neagră! ” (Dan-Silviu Boerescu)
“Prozele scurte ale lui Alexandru Petria sunt pline de surprize – ca, de pildă, fantezia personajului Todoran, care, după un act sexual familiar şi fără magie, visează deodată că are umerii şi braţele acoperite de porumbei. O altă lume nevăzută, uneori sinistră, alteori de vis, este ceea ce oferă autorul înăuntrul trăirilor tuturor personajelor, declarate – şi cunoscute – în mod intenţionat mediocre, tocmai pentru a ni se arăta că, de fapt, sunt misterioase. Cel mai misterios rămâne autorul însuşi. După un asalt anecdotal şi imaginar unanim foarte bine scris, ne rămâne încă necunoscut, dar dator să ni se desfăşoare în narative mai lungi. Sunt extrem de curios să continui să-l citesc.” (Petru Popescu)