Am luat cu ceva vreme în urmă decizia de a merge cât de des pot la teatru. Și mă țin de ea. Am văzut în ultima lună mai multe spectacole decât am văzut, spre imensa mea rușine, în ultimul an… Dar am început să înțeleg că există teatru și există… teatru. Mai ales după ce, la invitația lui Carmen, am fost la piesa ”Love” a celor de la Arca lui Noe.

Dacă ar fi să vă caracterizez într-un cuvânt cum a fost, aș spune, cu un zâmbet larg pe față: reconfortant :) Nu prea știam la ce să mă aștept când am ajuns la ”locul faptei”, noua clădire a Teatrului de Comedie (altfel o excelentă locație pentru manifestări de artă, în general). Știam doar că vor juca niște amatori sau niște studenți, din ce îmi zisese Carmen pe fugă, sau ceva de genul ăsta. Sala de la etajul clădirii nu e cea mai potrivită pentru spectacole de teatru, căci pare mai mult că e pregătită pentru o serbare școlară mai degrabă, decât pentru a urmări o piesă de teatru cum se cuvine. Dar no, dacă mă pun în locul celor de la Arca…, mă gândesc că nu te mai uiți la dinții calului de dar :)

Am văzut ”Love”, o comedie după “Zăpezile de altădată” de Dumitru Solomon, în regia lui Alexandru Robert Nagy. Spectacolul a început sub auspicii nu tocmai favorabile, având în vedere scena despre care tocmai v-am spus mai sus, decorul sărăcăcios, atmosfera de ca la serbare școlară. Dar odată începută piesa, am asistat la un foarte reconfortant șir de prilejuri de simțire de bine :) Toți cei 5 care au jucat (căci atâția au fost toți, dacă nu punem la socoteală și vocea mamei soacre) au făcut-o, cum să vă spun eu, într-un mod care mie mi-a picat foarte bine. Adică nu cred că vreunul ar fi obținut nu știu ce premiu la vreo competiție de asta jurizată de profesori încruntați, dar pe mine nu m-a interesat așa ceva. Mi-a plăcut teribil acel aer de naivitate care se simțea din jocul lor și care le lipsește cu desăvârșire actorilor consacrați.

Ca să mă fac mai bine înțeles (și ca să îmi respect balzonul de om de la peluză :D), aș compara prestația celor de la Arca lui Noe cu jocul energic, vivace, debordant al unei echipe de liga a patra care joacă împotriva celor de la FC Barcelona :) E genul de prestație care te entuziasmează și pe tine și te face să te simți mai optimist, mai alături de ei și, în cele din urmă, deși știi că FC Barcelona o să îi bată răi, să ții cu ei până la capăt și să îi aplauzi, la final, în picioare și cu un zâmbet larg pe față :)

Plus că, așa cum e în fotbal și în viață, nu știi niciodată când unul dintre ei sau mai mulți o să ajungă să joace la FC Barcelona :)