Am revăzut, zilele trecute, Avenging Angelo, cu… era să zic Rocky :)) Sylvester Stalone și Madeleine Stowe, ultimul film în care a mai jucat, în câteva cadre și Anthony Quinn (de altfel actorul a murit înainte de lansarea filmului). Nici nu mai știu de ce am simțit nevoia să îl revăd. Am dat din întâmplare pe TVR și cred că m-a prins faptul că tocmai atunci era o scenă cu imensul Quinn, așa că, poate, din respect pentru acest monstru, am rămas câteva clipe să mă uit. După care m-am trezit că mă uit la tot filmul :))

Cred că mulți dintre voi știu despre ce e vorba. O comedie romantică ușurică, în care se amestecă mafioți și vendete lăsate moștenire, un melanj simpatic de crize de personalitate ale personajului interpretat de Stowe și alura de body guard cu principii adânci ale lui ”Frankie” Stalone. Evident că totul se termină cu happy end și pam, pam. Nici nu te-ai fi așteptat la altceva de la un film care nici măcar când este executat personajul lui Anthony Quinn (un șef mafiot) nu te face să fii trist. Un film ca și o bere rece la ceas de seară :)

Mă uitam la Stalone, care era bătrân de atunci, din 2002 când a fost făcut filmul :)), cum își poartă anii în aceleași roluri de gigi duru, chiar dacă mai înmuiat de faptul că era o comedie și cum eu, ca spectator, încerc să mă fac că nu văd că anii îl cam încovoaie :) Pentru că îmi rămâne în suflet tot ca același simpatic și gângav Rocky :)