Pe Byubay îl știam de pe twitter și ne-am văzut de vreo 2 ori la față. Dar nu eram amici să ne bem berile împreună. Era doar unul din cei despre care știam că există și cam atât. Asta până astăzi. Când ne-am întâlnit din întâmplare la finala Campionatului Național de fotbal american (cred că așa îi zice… :D) și am văzut câtă pasiune are pentru sportul ăsta. Respectul meu pentru el a crescut, estimez io, cu vreo 212% :D

Omul a avut răbdare să îmi explice the basic rules ale jocului și, în sfârșit, le-am înțeles și io :)) Drept pentru care am putut savura cu adevărat meciul chiar frumos dintre Warriors din București și Crusaders din Cluj Napoca. Din păcate nu am putut sta până la final, căci cine a știu că un meci de ăsta durează vreo 3 ore? :)) Dar cât am văzut mi-a plăcut foarte mult.

Dar mai mult decât meciul în sine mi-a plăcut faptul că au fost vreo 200 de spectatori. Ceea ce m-a surprins, dar m-a încântat :D Și ce a pus cireașa pe tort era faptul că la vreo 200 de m mai încolo se juca meciul de Liga 2 la fotbal dintre Steaua II și Viitorul Constanța, iar acolo erau mai puțini spectatori decât la fotbal american. Plus că vreo doi fotografi profesioniști veniți pentru fotbal s-au mutat cu sculele la fotbal american zicând ”fotbal de-al nostru vedem toată ziua, dar de ăsta american nu” :D

Spre imensa mea surprindere, un domn din tribună a venit la mine și m-a întrebat direct despre club16.ro, ceea ce, recunosc, m-a lăsat cu gura căscată :)) Omul a zis că ne-a văzut la meciurile de rugby cu galeria și că de atunci ne urmărește mișcările și că vrea să se implice și el. Vă dați seama ce tare mă bucură lucrurile astea? :)

Duminica asta a fost una ca o baterie pentru optimismul meu în ceea ce privește lucrurile pe care vreau să le fac pentru sportul din România. Așa puține cum sunt ele :)