Vorbesc despre Mihai Voicu. M-am intersectat cu el de câteva ori, o dată chiar şi într-o emisiune. Ne-am băut cafeaua de vreo 3 ori şi pot să spun că e un tip chiar fain. Şi aş fi rămas la constatarea asta oarecum indiferentă, deşi firească, dacă nu aş fi primit un telefon de la el zilele trecute. În care s-a oferit să facă un gest frumos.
Nu vă spun despre ce e vorba. Nu e treaba mea. Dacă vrea, să vă spună el. Tot ce vă pot zice este că e un gest micuţ, fără o relevanţă prea mare pentru bulibăşeala pe care o trăim perioada asta. Sau, cel puţin, nu este un gest mare la nivel teoretic. Numai că, zic eu, dacă din ce în ce mai mulţi dintre noi am face din ce în ce mai multe gesturi de astea mici şi aproape nesemnificative raportat la schema mare a lucrurilor, zău că ne-ar merge tuturor un pic mai bine…