No bun

16.05.2008

M-am întors pe malurile, ambele, Dâmboviţei. Am găsit Bucureştiul fix la fel cum l-am lăsat. Şi, fiind spusă, această adâncă şi suavă cugetare, să vă raportez pe foarte scurt neşte unele.

First şi în primul rând. A te da cu maşina prin România, de la Bucureşti până în Baia Mare e ca şi cum, vorba unui mare mucalit moroşan, ai da o palmă la un căcat. Mizerabilă ţară rutieră avem. Să lăsăm la o parte drumurile proaste şi foarte proaste. Problema mare, în mintea mea înceată, e nu că sunt proaste, ci că sunt înguste şi puţine. Şi pe ele, pe respectivele drumuri, dacă nu e căruţă e autobuz cu care au fost trasnsportaţi prizonierii de război prin 1944. Dacă nu e un IMS de ăla cu care s-a făcut colectivizarea e o RABĂ cu o mutră de target practice pentru tancuri. O mizerie, ce să mai discutăm.

Second şi ultimul. O să scriu mai multe despre ce m-a lovit şi m-a enervat. Dar mai încolo. Că acuma mă pun pe recuperat.

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4400 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)