04.12.2016

Cvartetul Belcea la Opera la Lille: cvartet sau cvintet?

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Necesară precizare: să nu cumva să faceţi greşeala să credeţi că sunt mare amator de muzică clasică. Nici pe departe aşa ceva, ar fi o jignire la adresa adevăraţilor iubitori ai genului să spun aşa ceva. Dar, aşa cum stă bine unui om care are cât de cât un coracon coresunzător :D, mă delectez din când în când cu îmbucături din această muzică. Aş spune, par egzamplă, că îmi place teribil Leos Janacek (nu mă întrebaţi de ce, mă emoţionez de fiecare dată când îl ascult), îmi administrez uneori doze masive de Grieg (cumva pentru o punere în perspectivă; #sauceva) şi, desigur, mă expun constant la Vivaldi (nu neapărat anotimpurile, are nişte concerte pentru chitară de înnebuneşti!). Adică, bref, nu sunt chiar picat din cer pe zona asta.

Din păcate (şi aici zic cu toată seriozitatea din dotare) nu reuşesc decât extrem de rar să ajung la nişte prestaţii live de muzică clasică. Asta pentru că timpul meu pentru activitaţi de coracon este extrem de limitat şi, cum muzica clasică nu este în top priorităţi la mine (cum spuneam mai sus), aleg mereu şi mereu alte chestiuni. Dar poate mă ambiţionez la nu moment dat şi îmi comand o făcută :D

Campionii absoluţi la văzut concerte de muzica clasică în ceea ce mă priveşte sunt cei de la Cvartetul Belcea. Pe care i-am văzut de 4 ori în ultimii ani (de trei ori am şi scris: 2007, 2008 şi 2009). Vinovată de asta se face cumnata mea, Ana, care cumva m-a cam forţat să merg să îi văd de prima dată :)) Iar acum, aşa ca un cerc închis frumos, uite că mi-a trimis textul de mai jos. Pentru că i-a văzut pe cei de la Cvartetul Belcea în Lille, unde stă ea acum :) Titlul aparţine Anei. O să înţelegeţi mai jos ce a vrut să spună :)

Ah, să vă dau şi pagina de facebook a acestor muzicieni extraordinari. Căci jur pe roşu că merită să le daţi un Like din tot coraconul :)

——————–

Am aflat că vin la Lille încă de astă vară. Am cumpărat bilete imediat. I-am așteptat ca pe pita caldă în anii 80, doar că mult mai multe zile! J Cu câtă mândrie națională m-am dus să-i văd!

I-m auzit pe vecinii de lojă discutând: „sunt doi francezi”, „un polonez și o româncă”. Am vrut să le spun, românca a dat numele cvartetului! Dar s-au stins luminile.

Când au intrat în scenă, am văzut întâi burtica. Parcă voia copilașul să zică: și eu fac parte din Cvartet, să fie clar! S-au simțit zâmbete în sală, probabil mulți au fost surprinși. Eu una nu am mai văzut o muziciană însărcinată pe scenă. M-a fascinat! Oare cum se simte un copil în burtica unei mame muzician? O fi auzind muzica în tot corpul?

Am ascultat Mozart, apoi Webern, o descoperire pentru mine, apoi Brahms. La final, după multe aplauze și „Bravo”, am avut parte de un bis. Shubert, Rosamunde Quartet. Încă îl aud…

Membrii cvartetulului Belcea nu cântă. Se joacă. Și dansează. Cu arcușurile lor, cu corpurile lor, cu ochii lor. Au o complicitate fantastică. Știu că asta m-a cucerit când i-am văzut prima oară la Ateneul Român, în 2006.

Nu știu de ce, dar când ascult Brahms fie îmi joacă picioarele dacă sunt dansurile maghiare, fie îmi pun întrebări existențiale, revăd dealurile copilăriei mele și oameni dragi sau de care doar am auzit, din neamul meu.

Și că veni vorba de neam, pentru un concert de-al cvartetului Belcea a ajuns prima oara în viața lui la Ateneu cumnatul meu, pentru care scriu acum. Remember?

cvartetul belcea

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Hopaaaa, că începe „Aşii amanetului: Africa de Sud” pe HISTORY®

Nu m-am prins de ce râdeţi de Mîndruţă că este consultant social media

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *