Scuzaţi barbarismul din titlu, dar mi-am permis să scriu aşa, mai de la peluză, despre această ispravă spendidă Turneul Stradivarius pentru că am simţit acea bucurie gen „ia luaţi de aici, măh!” (cam nelalocul ei, recunosc…) adresată celor care o bagă pe aia cu „România e praf, nu există public…
O zic din nou, mie îmi place corespunzător abordarea asta :D
Mie personal îmi place foarte tare abordarea aceasta. Poate pentru că am avut ocazia să îl cunosc pe Alexandru Tomescu și știu cât de comunicativ și de om fain este. Vouă cum vi se pare?