Când am lansat provocarea că îmi caut ambasador pentru lansarea de carte „Căutătorii de poveşti” la Cluj-Napoca, o excelentă iniţiativă, Biblionet, mă gândeam că dacă îmi trimite cineva o poză şi vreo 4 rânduri e un mare câştig. Dar când Eliza Vaş mi-a trimis textul de mai jos, am rămas cu gura căscată. Pentru că, în timp ce îl citeam, parcă eram acolo, la eveniment. Adică, tradus în limbaj de Republică Culturală Chineză, este exact feelingul pe care vreau să mi-l transmită un ambasador.
Drept pentru care, Dragă Eliza, îţi mulţumesc din suflet că ai pus atâta suflet în această misiune culturală şi promit public şi oficial, în calitatea de preşedinte al RCC, că am o datorie la tine, de care o să mă achit prima dată când ai nevoie de ceva de la mine :)
Vă las cu textul scris de Eliza. Enjoy :)
–––––––––––
În România există o categorie aparte de oameni – făuritorii de minuni din spaţiul public, după cum i-ar descrie Cătălin Ştefănescu, binecunoscutul prezentator de televiziune. Acei oameni creează poveşti în fiecare zi când vin la muncă. Nu se opresc stingheriţi în faţa rafturilor şi caută cărţi. Ascultă cu atenţie dorinţele cititorilor şi apoi urmăresc să aducă lumină în viaţa acestora.
Nu e nevoie să mergem în cele mai scumpe librării pentru a ne întâlni cu ei. De fapt, accesul este liber. Acolo, în biblioteca publică, nu lucrează oameni pur şi simplu. Veţi găsi persoane profund îndrăgostite de ceea ce fac, gata să schimbe viaţa sătenilor şi dispuşi să creeze o comunitate, aşa cum ştiu ei cel mai bine – prin cultură. Evenimentul din data de 19 noiembrie 2012, a scos în faţă poveşti neştiute. I-am întâlnit în Cluj-Napoca, la Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” pe „căutătorii de poveşti”, o mână de scriitori ce au cutreierat ţara în lung şi lat pentru a descoperi poveştile din spaţiul bibliotecii.
Iniţiativă a Fundaţiei Bill&Melinda Gates, Biblionet este un proiect menit să faciliteze accesul la informaţie prin introducerea tehnologiei moderne în bibliotecile publice. Cu alte cuvinte, bibliotecarul tradiţional este cel care deschide uşa către spaţiul virtual. Cetăţenii nu mai trec pragul instituţiei doar pentru a împrumuta o carte, ci şi pentru a participa la un eveniment, pentru a învăţa cum să comunice pe internet cu familiei plecate în străinătate şi chiar cu scopul de a afla cum se creează un blog. Găsesc acolo doamne şi domni de poveste care le arată cum se deschide un Skype, cum putem să căutăm pe Google informaţii despre istoria neamului românesc sau ce noutăţi mai sunt din domeniul literaturii de specialitate. În acest fel, bibliotecarii reuşesc să păstreze tradiţiile vii în contexul unui prezent tehnologizat.
Adriana Pătăcean este un exemplu ce ilustrează minunat ideile exprimate anterior. Reuşeşte să aducă la bibliotecă oameni de toate vârstele, inclusiv bebeluşi care găsesc acolo jucării de soi. Viaţa comunităţii se cronturează în jurul bibliotecii. Programul şi l-a adaptat în funcţie de cerinţele publicului. O puteţi găsi în comuna Sănduleşti (jud. Cluj) în fiecare zi, de la 12:00 până la 20:00. Diversitatea este un punct forte, aşa că îşi aşteaptă frumos consumatorii de carte cu un program deosebit: luni – vizionare filme; marţi – întâlnirea enoriaşilor cu preotul; miercuri – ora de basm pentru pitici şi nu numai, iar în săptămânii pregăteşte surprize. Mi-a spus că s-a înscris la un curs organizat de către World Vision şi timp de două luni va învăţa despre meşteşuguri. Dar, ghiciţi ce are în plan! Îşi doreşte „să-şi răsfeţe” consătenii cu informaţiile acumulate. Practic, va organiza ateliere de lucru, în care fiecare participant să înveţe un meşteşug. Zic că are şi stofă de întreprinzător la asemenea idei!
Luminiţa Izdrăilă sau „tanti Lumi” cum este numită de către comunitate a fost profesoară timp de 37 de ani. N-a putut să stea departe de copii după pensie, aşa că s-a orientat către bibliotecă. Aici are contact cu tot satul, nu doar cu cei care veneau la clasă. Într-o zi, o fetiţă n-a vrut să mai plece acasă. A spus răspicat că ea doarme la bibliotecă. Şi cum să nu-ţi fie drag de tanti Lumi când spune că în fiecare zi recreează povestea din poveste.
Era de ajuns să stai în sala aceea de bibliotecă şi să nu urmăreşti altceva decât ochii bibliotecarilor care ascultau tăcuţi de pe scaune şi dădeau din cap la aproape fiecare exemplu din partea vorbitorilor. Se identificau cu acele poveşti frumoase, rezonau cu sufletelor celor care veneau la bibliotecă şi parcă cineva le făcea auzită vocea înecată în emoţie. Doamna Florica din Zalău s-a adresat audienţiei cu următoarea formulă „Vă rugăm, mai scrieţi despre noi.” Şi cum să spui că n-ai subiecte de articole, într-o lume de-a dreptul feerică.
S-au comis şi păcate cu cărţile de la bibliotecă. Nea’ Avram este un om mistuit de dorinţa de a citi. Nu-i un intelectual cunoscut, dar devorează la propriu cărţile bibliotecii. Într-o iarnă, grea de altfel, şi-a făcut provizii. Şi-a citit până când le-a terminat pe toate. Dar iarna a fost destul de grea, aşa că Nea’ Avram apăsat de plăcerea tutunului şi singur în odăiţa lui, s-a lăsat pradă fumatului. 3 săptămâni, zi de zi, a fumat un volum din Shogun. Nu mai avea hârtie şi drept e că nu l-a lăsat în pace conştiinţa. Şi-a mărturisit fapta cu o sinceritate debordantă, dar cum imaginea unui bătrân ce stă singur în căsuţa sa, acoperită de zăpadă, citind Shogun şi pufăind din tutun, nu te lasă să fii supărat, a fost iertat. Ba chiar i s-au promis şi celelalte volume. Să le aducă întregi doar, căci venise primăvara.
Cătălin Ştefănescu, Irina Păcurariu, Vlad Petreanu şi Radu Paraschivescu au străbătut peste 60 de oraşe ale României în căutarea unor poveşte ca cele ilustrate. Volumul redactat de aceştia reprezintă rezultatul primei campanii de promovare a bibliotecilor publice din România.
Colecţia de poveşti poate fi citită în integralitate pe www.cautatoriidepovesti.ro , iar din 23 noiembrie va exista şi în format tipărit. Luni, la Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” i-a cunoscut pe oamenii de legendă, care duc lumea mai departe fără ca cineva să le fi cerut asta. Îşi iubesc meseria pe care o au şi fac din fiecare cititor un prieten.
