Dacă ar fi să facem un top ad-hoc al meseriilor pe care românii nu le prea iubesc – să zic așa, eufemistic… – avocații ar intra lejer în acest top. Nu discutăm acum motivele pentru care ar ocupa o astfel de poziție înaltă, poate lansăm discuția altă dată. Ce vreau eu să vă spun despre această profesie este că este una absolut necesară pentru funcționarea statului de drept, o profesie fără de care a vorbi despre democrație ar semăna cu a vorbi despre stat la plajă la Polul Nord.
Ca să înțelegeți mai bine, imaginați-vă o Românie fără avocați, un sistem juridic în care avocații nu mai există, pur și simplu au dispărut. Căci doar așa putem înțelege cu adevărat importanța cuiva în cadrul unui sistem, dacă încercăm să ne imaginăm cum ar fi fără.
Evident că un sistem de justiție fără avocați este o aberație în sine. Asta am stabilit, da? Următorul pas al discuției este unul care aduce niște probleme de care noi, cetățenii care interacționăm cu avocații foarte rar (sau cei norocoși deloc…), habar nu avem. Dar care gripează – pardon my French – de multe ori activitatea în justiție.
Cum în weekend am fost la mare și am prins o vreme foarte frumoasă pentru perioada aceasta a anului, ne-am întins pentru vreo două ore la plajă. În toropeala aia care m-a cuprins (înțelegeți un pic mai încolo de ce vă zic detaliile astea, aveți puțintică răbdare), am primit rugămintea unui prieten bun de a mă uita pe un mail să îmi dau cu părerea despre ceva text de-al lui ca pe o intruziune maximă în starea mea de toropeală. Dar ce nu facem noi pentru prieteni…
Înainte de a închide telefonul, cumva din reflex, am făcut greșeala (zic așa ca să punem lucrurile în contextul ăla pe care îl bifăm toți ”pe mine nu mă interesează!”) să mă uit pe știri. Și am picat pe o știre despre Congresul Avocaților. Cum habar nu aveam că avocații fac și congrese (deci toropeală, ”pe mine nu mă interesează!”, v-ați prins…) am vrut să aflu mai multe.
Și am început să ridic sprânceana. Pentru că discuțiile despre statutul avocaților m-au pus rău pe gânduri. Într-o asemenea măsură încât am rugat un amic (e interesat de tot ce ține de justiție, un interes profesional) să îmi dea mai multe detalii despre ce s-a întâmplat acolo, ca să scriu și eu un articol la mine pe blog.
De ce am considerat că merită să public acest articol? Pentru că, deși nu înțeleg mare parte din discuțiile tehnice, faptul că se ridică niște semne majore de întrebare legate de modul în care ar trebui să funcționeze meseria asta de avocat, ca să zic așa, mie îmi spune că și așa greu încercatul sistem de justiție de la noi se pare că își mai ia una după ceafă. Și am considerat că acest material trebuie să existe pe blogul meu pentru a mă impulsiona singur să ies din starea aia de toropeală și de ”pe mine nu mă interesează!”.
Căci starea de toropeală civică duce, în condițiile în care nu există niște ”câini” de pază, la un potențial, posibil și oribil somn civic. Din care s-ar putea să nu ne mai trezim niciodată…
Vedeți mai jos ce am sintetizat din informațiile pe care le-am citit și pe care le-am primit pe tema asta. Cu rugămintea, dacă vă pricepeți la domeniu, să vă aduceți contribuția în comentarii. Ca să învățăm toți. Ca să încercăm să ieșim din toropeală. Vă mulțumesc.
Congresul Avocaților 2018
Vă recomand să citiți cuvântul președintelui Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR), Gheorghe Florea. Sunt multe teme acolo care ar trebui să ne pună pe gânduri…
Eu vă dau doar un scurt pasaj:
Atât avocații, cât și clienții lor, trebuie să înțeleagă un lucru: avocatul nu este și nu poate fi complicele clientului. Rolul avocatului este să ajute clientul să i se facă dreptate. Secretul profesional subzistă doar în limitele dreptății!
Gheorghe Florea, Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR) a urmărit două obiective prin invitarea reprezentaților CCBE să participe la lucrările Congresului Avocaților 2018. Primul dintre acestea se referă la discuțiile cu privire la la modificările aduse anul trecut legii profesiei de avocat ce vizează întărirea confidențialității în relația avocat – client. Al doilea obiectiv se referă la necesitatea construirii unei relații directe și transparente între avocații români și CCBE.
Președintele UNBR a ținut să precizeze, faptul că, urmare a discuțiilor din spațiul public din ultima vreme, Congresul Avocaților 2018 și-a propus să adopte o serie de decizii cu privire la necesitatea desecretizărării protocoalelor încheiate de serviciile secrete cu autoritățile statului, precum și la nevoia de a clarifica eventualele legături ale unor avocații cu serviciile secrete.
Întrebările reprezentaților mass-media adresate participanților la conferință au vizat, în mare măsură, subiecte de actualitate aflate în directă legătură cu tematica Congresului „Secretul profesional al avocatului – valoare supremă a profesiei de avocat”, dar și percepția reprezentaților CCBE cu privire la realitățile profesiei de avocat în România.
Un interes deosebit l-a suscitat și modul în care UNBR colaboreazu cu CCBE. Potrivit domnului Ranko Pelicarić, colaborarea dintre cele două părți este una foarte bună, delegația României fiind una dintre cele mai active, fapt vizibil și din frecvența foarte ridicată a întâlnirilor dintre reprezentații UNBR și cei ai CCBE.
Celor doi oaspeți le-a fost solicitată opinia asupra eventualelor similitudini între secretul ce guvernează relația avocat-client și protejarea surselor de către jurnaliști. Atât doamna Maria Ślązak, cât și domnul Ranko Pelicarić consideră că diferența fundamentală dintre cele două situații este dată de obligația avocatului de a păstra secretul asupra tuturor aspectelor relației cu un client, pe o durată nelimitată de timp.
Singurele excepții pot fi, în anumite cazuri, legate de necesitatea unui avocat aflat în poziția de a se apăra în justiției și cu condiția ca acesta să obțină acordul clientului pentru divulgarea anumitor materiale. Un alt caz posibil, prezentat de către doamna Ślązak, se referă la documentele interne ce vizează dreptul concurenței.
Cei doi au fost, de asemenea, solicitați să își exprime opinia cu privire la protocoalele încheiate de serviciile secrete românești cu anumite componente ale sistemului judiciar. Ambii au afirmat că, deși nu cunosc cazuri similare în alte state, este posibil ca relațiile dintre serviciile secrete și sistemul judiciar, în special procuratură, să fie similare și în alte state europene, chiar dacă nu există niciun fel de protocol semnat între părți.
Pe de altă parte, ambii au subliniat pericolul pe care astfel de practici îl reprezintă pentru democrație. Un punct special a fost dedicat efectelor negative pe care un astfel de comportament al statului îl are asupra dreptului de apărare deoarece, astfel, se conferă procurorului instrumente suplimentare față de cele pe care avocatul le are la dispoziție.
Doamna Maria Ślązak a afirmat că situația este o consecință a definiției foarte laxe a conceptului de securitate națională. Pentru a contribui la întărirea gradului de democrație, doamna avocat a menționat că un grup de lucru de la nivelul CCBE încearcă să ofere o definiție cât mai exactă și limitată conceptului de securitate națională pentru a limita posibilitatea statului de comite abuzuri.
La solicitarea venită din partea reprezentaților media de a-și exprima punctul de vedere cu privire la modul în care cetățenii beneficiază în mod efectiv de dreptul de apărare, domnul Pelicarić a afirmat că, deși nu cunoaște foarte bine situația din țara noastră, poate spune că aceasta nu este nici mai bună, nici mai proastă decât din alte state europene. Aceasta a afirmat, însă, că există probleme foarte mari cu privire la calitatea standardelor aplicabile la nivelul mai multor state europene. De asemenea, dumnealui consideră că principala problemă o reprezintă faptul că, de obicei, procurorul are la dispoziție mijloace superioare avocatului.
Doamna Ślązak consideră că principala preocupare ar trebui să o reprezintă asigurarea accesului universal la servicii avocațiale de calitate, inclusiv pentru cei fără mijloace materiale.
1 thought on “Imaginați-vă o Românie fără avocați. Vă dă ceva cu virgulă?”
Pe langa asigurarea accesului universal la servicii avocatiale de calitate eu zic ca ar fi foarte importanta si introducerea raspunderii reale a magistratilor si in special a judecatorilor pentru solutiile date.Legea nr 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor are dupa parerea mea serioase lacune in acest sens.