Weekendul acesta am fost la Sibiu, unde am fost „internat” la Clinica Polisano. O experienţă care m-a cam lovit la coraconul feng shului… Dar despre care o să vă povestesc după ce îmi adun un pic gândurile. Căci subiectul rândurilor de faţă este altul: cum am ratat eu ocazia să mă cert cu Otravă.
Să începem cu începutul. Adică, vineri dimineaţa, pe la 7 fără un pic, când, într-o parcare dintre blocuri, îl aşteptam, împreună cu şoferul care urma să ne ducă la Sibiu, pe un domn. Nu ştiam cine, nu mă interesează pe mine de astea, io ştiam că toţi mergem la treabă acolo. Vine omul, ne dăm mâna (eu vorbeam la telefon cu fiica-mea, Mara, care se pregătea de şcoală), intrăm în maşină şi plecăm. Îi cer scuze că vorbeam la telefon, îi spun „Cristi„, el îmi răspunde „tot Cristi„, râdem şi asta a fost partea cu făcutul de cunoştinţă.
Pe maşină, clasicele: glumiţe, moţăială, alea, alea. Pe autostradă, oprim la km 50, să bem o cafea ca băieţii. Acolo tot aşa, hlizeală, glume de TIRişti, de astea. După care iar la drum.
Ajungem la Sibiu, aflu că sunt cazat în aceeaşi rezervă (eram la Clinica Polisano, remember?) cu colegul de drum, zic „e bine”, căci chiar mi s-a părut de angajament. În cameră primim echipament de spital, ne îmbrăcăm, ne hlizim în continuare unul de altul, „să trăiţi, domnu doctor”, pace şi prietenie. După care am intrat în programul de vizitare a spitalului (am asistat chiar la operaţii, o să vă raportez eu mai încolo cum a fost…).
Seara am „evadat” din spital la nişte beri, apoi ne-am întins cu alte beri prin „Oldies”, un pub chiar fain, după care ne-am întors să facem nani. Iar a doua zi, de dimineaţă, ne-am făcut analizele, ca nişte pacienţi cuminţi, după care am mai vizitat nişte secţii.
Înainte de întoarcere în Bucureşti, am mers la masă. Şi, cum aşteptam să ne vină mâncarea, m-am uitat pe facebook, pe htagul #Polisano, să văd care ce a mai zis. Şi văd cu surprindere o poză pusă de Blogu lu Otravă, din operaţia la care am participat. Şi cuplez. Mă întorc către colegu şi îi zic: „Tu eşti Otravă, măh?„. „Da„, zice el (colegele de la masă s-au oprit din ce făceau şi aşteptau continuarea…). „Măh, abia acuma zici? Păi dacă ştiam dinainte că tu eşti ăla, mă pregătem să mă cert ca lumea cu tine, să îţi pun pastă de dinţi pe clanţă, de alea„, zic. „Aşa, dacă am aflat târziu, nu mai am cum să mă cert cu tine, dreaqu de simpatic„, adaug râzând (spre uşurarea unora dintre colegele de la masă, aş putea zice :D).
Mno, cam asta a fost. Habar nu am avut cine este colegul, până în acel moment. Pentru că pe mine nu mă interesează de astea, gen cărţi de vizită, funcţii and shit. Io relaţionez cu omul. Atât. Iar omul cu care am petrecut umăr la umăr două zile (măh, îţi aduci aminte ce ne-am speriat de cât de cald era în cameră? :D) mi-a plăcut şi am relaţionat corespunzător cu el. Ba chiar plusez şi zic: sunt şanse masive să ies la o bere cu el cândva.
Câteva precizări, pentru cei care nu înţeleg de ce ar fi trebuit să mă cert eu cu Otravă. Pentru că, nuş din ce cauze, Otravă a intrat în colimatorul unor stimabili colegi de breslă, care l-au luat la 11 m cum că scrie lacrimogen, pentru piţipoance şi alea, alea. Văzusem cu o juma de retină chestiile astea (căci aşa este fişa postului la mine, să fiu atent la ce se întâmplă), dar nu m-au pasionat nici măcar într-atât încât să intru pe blogul omului şi să văd dacă e aşa cum zic stimabilii colegi de breslă (unii dintre ei chiar îmi sunt amici, dreaqu de simpatici :D). Am zis că sunt doar răutăcisme specifice, fără de care, nu-i aşa, blogosfera nu ar fi ceea ce este. Şi, pe cale de consecinţă, unii s-ar fi aştepta ca şi eu să respect „stindardul” şi să mă cert sau ceva cu el. Dă-i pace…
Evident că, după ce ne-am băut nişte beri împreună şi am fost „pacienţi” de cameră, cum ar veni, evident că am zis că trebe să citesc, măcar din 2 în 2, ce scrie Otravă pe blogul lui. Ocazie cu care m-am prins că nu mă prind deloc de reproşurile care i se aduc. Adică, mă rog, sigur că se simte un fel de zen mai sud-american (:D) din scrierile lui, dar de aici până la a fi pleznit cu răutăcisme de alea îmi pare că e calea lungă.
Pe de altă parte, it is a free blogosfera. Şi dacă unii colegi au simţit imperios nevoia să ia la mişto ce face Otravă, să bage mare! Nu e că sunt avocatul lui sau ceva. Nu e că ar avea nevoie de aşa ceva. Nu că nu ar fi loc pe piaţă pentru toată lumea.
Şi, evident, eu o să îmi beau berea şi cu cei care îl iau la 11 m, dar şi cu el. Pentru că chinezu :D
PS L-am pus pe Otravă în reader. Şi dacă o dă văd ceva demn de luat la mişto o să vă raportez. Şi o să îl iau la caterincă la berea aia pe care o să o bem garantat mai încolo :D Ah, încă ceva: la pariu că unii dintre voi, cei care l-aţi luat la mişto, după ce beţi o bere cu el o să… şi aici completaţi voi :D
12 thoughts on “Cum am ratat eu şansa să mă cert grav de tot cu Otravă”
cand mai iesi la bere cu el spune-i ca ai o prietena la Cluj care scrie tot asa siropos ca el poate-i place lui de mine, ca eu nu pot sa diger – chiar daca ii inteleg scrisul. Pentru mine e o chestie de gust in scrieri. Nu ma prinde si pace!
Ok, asta cu nu te prinde este absolut fair. Dar de telecomanda l-ai facut sau nu? :D
Se simte lacrimogenu’ rau, ce zen sud-american! Eu nu pot sa inghit, nu ca e lacrimogen, dar e asa gen Carrie Bradshaw masculina si devine usor prea satios cand consumi. Altfel, il admir pe om, si pe toti cei din breasla care au gasit o nisa de public si dau in ea masiv. :-))) E chestiune de strategie, si ne place.
Colega, io l-am pus în reader, acuma urmează să văd pe câte din titlurile lui o să dau click :)) Oricum, asta nu ne împiedică să ne hlizim pe chatul de la facebook, aşa cum am făcut şi azi dimineaţă, după ce am scris postarea asta :))
Ileana zice bine: a prins o nisa, o exploateaza. Nu crede nici el in ceea ce zice :)
De unde ştii tu de astea, măh? Io, recunosc, nu m-am gândit să îl întreb aşa ceva. Poate pentru că treaba lui, zic :))
Da-mi voie sa te contrazic: exista multi amici din blogosfera care scriu naspa. Parerea in offline despre un om nu coincide cu cea din online.
Am o amica din Craiova (nu-i dau numele) care scrie extrem de siropos. Citesc din 3 in 3 blogul ei, uneori nu duc la capat articolele. Nu e genul meu. Insa despre ea am o parere extrem de buna in offline.
Iar legat de misto-urile despre otrava, treaba e simpla: nu am ceva cu omul, ci cu cei care-l citesc si care-l share-uiesc. Eu am dat doar ca fb-ul sa nu mai imi arate nimic de la otrava si radu F. Adica daca cineva da share, mie nu-mi va mai arata.
Asa ca te cred pe cuvant. EU l-am cunoscut pe Radu F, e baiat de treaba, nitel fals, dar asta e, dar poti bea lejer o bere cu el. Nu inseamna ca voi aprecia ce scrie. De luat la misto i-as lua oricand FANII. Atata tot.
Dreptul tău, stimabile, dreptul tău. Cum e şi dreptul meu, stimabile, dreptul meu :)) Ideea este simplă, după capul meu: atâta vreme cât nu împroşcăm cu lături, e chiar indicat să ne dăm cu părerea. Şi să ne placă sau nu. Şi să zicem asta. La partea cu lăturile îmi dă mie cu virgulă. Deşi, desigur, este un subiect bun de hlizit la o bere :))
Cu laturile nici eu nu sunt de acord. Miros urat!
Aaaa, si nu inteleg cum nu il cunoasteai. Pana si eu ii stiam infatisarea si nu sunt conectata asa full time la blogosfera ca tine, domnule Chinezu’! :-)))
Si simt sa fiu de acord cu Emil, cred ca nici el, nici altii ca el care scriu truisme-siropoaso-general valabile pentru toata populatia lumii nu cred in ele. Dar, la naiba, sa facem trafic!
Ar fi trebuit să fii acolo, să vezi faţa celor prezenţi când şi-au dat seama că eu abia atunci mi-am dat seama cine este colegul. Aşa ai fi înţeles mai bine… :))
Te cred, nu am zis ca nu te cred :-) Doar ca-s un pic uimita.