Ce înseamnă Pasăre Phoenix într-o limbă înseamnă o biată găină de curte în alta*.

Că de aia am decis, atunci când pot, să citesc o carte direct în limba în care a scris-o autorul. Pentru că traducerea, oricât de bine ar fi făcută, tot nu reușește să redea cam ce a gândit autorul (apropo, faza asta a fost introdusă de Toma de Aquino în secolul XIII). Mă refer aici la traducerile foarte bine făcute, desigur. Care, din fericire, sunt destule pe piață (deși durează un pic să te prinzi care traducători sunt cei buni). Că despre traducerile făcute pe google translate (care, din păcate, sunt puzderie pe piață…) nu are rost să povestim. Doar ce deschizi cartea și deja vezi vreo paișpe furculition pe o pagină.

Sigur, aici intervine o chestiune delicată: dacă eu decid să citesc o carte în limba originală ca să ”fentez” traducerea, nu cumva mă fentez singur? Căci, nu-i așa, a citi o carte în altă limbă decât cea maternă presupune să știi cât de cât bine limba aceea. Ba aș zice că, dacă vrei cu adevărat să înțelegi ce a vrut să spună autorul, trebuie să știi limba bine de tot. Altfel ți se întâmplă exact ce ai vrut să eviți: să ”traduci” greșit chiar tu, în mintea ta.

Oricum o dăm, ceva se pierde când citim o carte. Între ce a vrut să spună autorul și ce înțelegem o să existe mereu o diferență de interpretare.

Căci asta facem când citim: interpretăm ce citim. Cu bagajul de cunoștințe. Scrisorile lui Seneca pot fi citite așa cum sunt, dar cu totul altfel le interpretezi dacă în bagajul tău de cunoștințe există informația că ele au fost scrise în timp ce filosoful aștepta sentința (mă rog, sugestia) împăratului Nero de a se sinucide. Cu predispozițiile noastre. Poți citi ”Confesiunile” lui Augustin așa cum sunt dacă ești ateu sau agnostic (așa cum am făcut eu) sau te poți emoționa din paragraf în paragraf dacă predispoziția ta este una de credincios (ceea ce este absolut ok dacă te ajută să trăiești mai bine în viața ta).

Că aici am vrut să ajung: pe lângă că ai o grămadă de griji pe cap ca cititor (ce să aleg să citesc, când să îmi găsesc timp, cum fac rost de bani pentru atâtea cărți pe care le vreau, cum să mă asigur că și rețin ceva ce mă ajută dintr-o carte etc.), acuma o mai ai și pe asta: citesc o traducere sau mă duc direct la original?

Aia zic.*

Alberto Manguel a zis asta, în recent apăruta colecție de eseuri ”Un cititor în Pădurea din Oglindă” (Editura Trei). Pe care am citit-o tradusă. De Bogdan-Alexandru Stănescu. Despre care nu știu nimic altceva decât asta: pentru mine numele lui pe copertă este o garanție că, probabil, o să citesc cea mai bună traducere posibilă.

PS Eu pot citit doar în engleză. Dar și atunci o fac cu dicționarul lângă mine. De aceea îmi place să citesc de pe Kindle. Sau de pe Scribd (de care am cam devenit fan în ultima vreme, recunosc…).