Îi zic ceaslov pentru că are 600 de pagini. Și pentru că stilul scriiturii este pe sistem mai cronicăresc, așa. Și zic despre ghid pentru că este pârdalnic scrisă. În sensul că este atât de bine însăilată și cu atâta putere de convigere scrie musiu încât te bagă în dispoziția de a crede cu peste măsură ce zice.
Ceea ce ar fi o greșeală. Să îți explic. Cuvântul noroc – zice vocea auctorială – vine de la un căpitan englez care căpitănea pe la Sulina. Și care le ura marinarilor când plecau în cursă ”no rock”. Adică să nu se lovească de stânci, te-ai prins. O legendă etimologică foarte simpatică, este? Doar că eu nu am găsit nicio validare pe linia asta. Poate nu am știut eu unde să caut. Poate fi și asta o variantă. Sau poate este doar o invenție-găselniță-legendă locală adorabilă a lui Cărtărescu.
Că aici am vrut să te aduc la ideea cu ghidul despre cum să citești Theodoros: găsești în cartea asta atâtea elucubrații excelent încropite încât aproape că îți pare rău că nu-s adevărate multe dintre ele. Ceea ce, după mintea mea atâta câtă este, dă dovadă de semn de mostră de probă a unui talent scriitoricesc de excepție.
Altfel zis, să ai google la tine. Și de fiecare dată când citești câteva ceva ce pare (cu accent pe pare) adevăr istoric, să verifici. Nu doar ca să nu rămâi cu impresia (falsă, dar plăcută) că ăla-i adevărul. Ci mai ales pentru că, în timp ce cauți, o să găsești informații interesante despre subiectul în cauză (cum am găsit eu despre Etiopia). Și ca să înțelegi și mai bine ce nebunie de carte este asta, îți zic doar subiectul: Theodoros este un valah de-al nostru, ajuns împăratul Etiopiei după o serie de scârnăvii săvârșite.
Adorabil, îți zic, adorabil.

1 thought on “Ghid cum să citești ceaslovul ”Theodoros” al lui Cărtărescu”
Cărtărescu inventează legende, cum este și cea legată de Zaraza. Se chinuie să rămână în eternitate, dar tot ce rămâne este eterna posibilă nominalizare la Nobel.