S-ar putea să ai mare nevoie de lacrimi artificiale și tu să nu ai habar…

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro.

În ultimele două luni am condus vreo 5.000 de km și am stat în medie cam 5,51 de ore pe zi la laptop (adică un uluitor total de vreo 360 de ore!). Îți zic chestiile astea nu ca să mă laud sau ceva. Dimpotrivă: ca să mă fac un pic de telecomandă. Situație din care, trag nădejde, vom aveam de învățat. Amândoi.

Cei 5.000 de km conduși au însemnat, de regulă, reprize de maximum 4 sau 5 ore. Cu o excepție oribilă, un drum de la Cugir la București făcut în 7 ore și 20 de minute (vreo 330 km distanța, atât), am prins un trafic demențial. Dar hai să luăm o medie per călătorie de 4 ore și jumătate.

Adică 4 ore și jumătate condus cu aerul condiționat duduind. Este important să menționez asta, afli un pic mai jos de ce.

În cele 360 de ore în aceste două luni în care am stat în medie cam 5.51 ore pe zi pe laptop am pățit un lucru de care habar nu am avut până în urmă cu câteva zile: am clipit mult mai puțin decât dacă aș fi făcut alte activități. Este, la fel, important să menționez asta.

Bun, acestea fiind zise, vin și îți zic:

Dacă și tu ai pățit ca mine și te-ai dat jos de la volan după niște ore conduse și te-ai frecat la ochii înroșiți, s-ar putea ca lacrimile artificiale să îți fie de mare, mare ajutor.

Dacă și tu ai pățit ca mine și, după ce închizi laptopul, clipești des și simți că te ustură ochii (eventual chiar ajungi să ți-i ”masezi” un pic prin frecare), s-ar putea ca lacrimile artificiale să îți fie de mare, mare ajutor.

Ți-am zis doar două din situațiile în care, dacă ești ca mine, te regăsești destul de des. Și în care – aici chiar sper că nu ești ca mine, adică sper că te-ai prins mai repede decât mine că ai putea folosi ceva care să te ajute… – până acum nu am avut nici cea mai mică idee că aș putea folosi ceea ce îndeobște se numesc lacrimi artificiale.

Despre care am aflat când am participat la conferința de lansare a campaniei #CuOchiiÎnSoare a celor de la Laboratoires Théa (care are 150 de ani de expertiză în domeniul oftalmologic!).

Practic, este o campanie de conștientizare care aduce în centrul atenției importanța protecției ochilor împotriva razelor UV și patologiile asociate stresului ocular.

Așa suna invitația oficială. Doar că eu am avut în timpul conferinței mai multe momente de rămas cu gura căscată. Pentru că am aflat mult mai multe decât faza #CuOchiiÎnSoare.

De aceea am vrut să scriu și acest articol. Pentru că știu că o să îi ajute pe cei care, așa ca mine, nici măcar nu și-au pus problema că s-ar putea să fie afectați de așa ceva.

Ce este sindromul ochiului uscat

În ambele situații de mai sus, vorbim despre sindromul ochiului uscat. În mașină, din cauza aerului condiționat. În fața laptopului dn cauza concentrării. Dar rezultatul este tot p-acolea: ochi uscat.

Apropo, ca să înțelegi cât de important este subiectul ăsta (deși, din nou o zic, eu nici măcar nu m-am gândit la asta!), sunt tot felul de studii care estimează cam câtă lume suferă de ochi uscat la nivel global. Unele spun că vreo 20% din populația mondială suferă de așa ceva. Alții zic că 50%. Eh, dincolo de statistici, dacă tu te regăsești în procentajele alea și suferi, nu prea are importanță maximă pentru tine cât la sută din cât, știi cum zic…

Sunt mai multe moduri în care oamenii descriu ochiul uscat. Eu, spre exemplu, simt o ușoară mâncărime… uscată. Altora li se înroșesc ochii. Alții spun că văd în ceață. Alții că simt o sensibilitate pronunață la lumină. Sau că pur și simplu îi dor ochii dincolo de pragul de suportabilitate.

Din punct de vedere fiziologic, chestiunea pe scurt stă așa: avem niște glande sub pleoape, care produc ceea ce se numește peliculă de lacrimi. Această peliculă se întinde pe globul ocular de fiecare dată când clipim. Ei bine, în unele cazuri acele glande nu produc destulă peliculă. Iar în alte cazuri pur și simplu nu apucăm să clipim atât de des pe cât ar trebui, ca să o zic direct.

Și nu facem asta, adică nu clipim îndeajuns de des, fie din cauzele pe care le-am descoperit – cu supriza de rigoare… – în cazul meu. Adică aerul condiționat din mașină (bine, și dacă îl folosești în casă sau la birou tot aia e, tot uscăciune multă aduce) și lucratul ore multe la calculator.

Bine, la cauzele senzației de ochi uscat putem adăuga lejer și expunerea la soare și expunerea la vânt puternic. Astea sunt, cumva, de la sine înțeles. Bine, pentru unii și faza cu aerul condiționat care îți uscă ochiul era de la sine înțeleasă, dar pentru mine, cum ziceam, nu a fost așa. Lecție învățată, ca să zic așa…

Și mai există o cauză pentru ochiul uscat: anumite medicamente. De aceea e bine să întrebi medicul sau farmacistul în legătură cu efectele secundare a medicamentelor pe care le ei. Căci unele dintre ele pot duce la ochiul uscat. Uneori în forme cam nașpa. Caz în care să fii pe fază și să ai pregătite lacrimile artificiale.

Apropo de medic: dacă ai des ochi uscați și te deranjează, să știi că ar fi cam musai să mergi la un consult. Nu doar că sindromul ochiului ucat este de mai multe feluri și doar specialistul poate să îți spună care-i faza (blefarita sună de speriat, #NumaZic…), dar și pentru că poate fi cauzat, pe lângă chestiile de mai sus, și de anumite afecțiuni care nu par a avea legătură directă cu ochii. Nu sunt specialist, nu mă bag, nu zic mai multe, doar atrag atenția asupra chestiunii.

De la conferința de lansare #CuOchiiÎnSoare, am aflat și asta: printre factorii care determină alarmant această boală se numără: terapia hormonală de substituție, bolile autoimune, sarcina, menopauza, unele medicamente uzuale, lentilele de contact sau utilizarea dispozitivelor digitale.

Dar la ce te ajută lacrimile artificiale?

Presupun că te-ai prins deja că lacrimile artificiale sunt cele care te ajută să scapi sau, după caz, să eviți toate neplăcerile de mai sus. Nu intru în detalii tehnico-chimice, îți revine sarcina asta, în funcție de ce decizi să faci. Adică să studiezi prospectul, pe scurt. Ceea ce oricum îți recomand să faci în orice situație, ca să zic așa: să te informezi cât de bine poți.

Ideal ar fi să folosești lacrimi artificiale fără conservanți, așa cum este Hyabak. Care este singura lacrimă lipsită de conservanți care conține actinoquinol și care poate fi folosită atât pentru ameliorarea simptomatologiei din sindromul de ochi uscat, cât și pentru protecția împotriva razelor UV.       

În plus, Hyabak utilizează conceptul ABAK®, care oferă un produs ușor de manipulat, cu lacrimi artificiale unidozate, ce elimină riscul de a irosi substanța activă din flacon. Adică, soluția folosită rămâne sterilă fără a fi nevoie de introducerea conservanților, iar riscul de contaminare a flaconului este înlăturat, astfel încât se împiedică deplasarea germenilor și multiplicarea acestora.

Iar, dacă folosești lentile de contact, spre deosebire de alte produse, Hyabak poate fi aplicat direct pe lentila de contact, fără scoaterea și repoziționarea lentilelor. Pentru că sunt fără conservanți.

Puterea obișnuinței și urmările ei nașpa

Practic, în cele două situații despre care ți-am spus, recunosc: am fost în faza clară de lucruri pe care le fac de atâta vreme încât au devenit un automatism. Și care, ca orice automatism care se respectă, aduce cu el și un fel de ”orbire” (că tot vorbim despre ochi, știi cum zic :D). Adică nu mai vedem, nu ne mai interesează, nu ne putem aduce în situația de a începe să ne gândim la o modalitate de a face un pic altfel lucrurile.

Este puterea obișnuinței, dacă vrei. O putere teribilă… Mai ales dacă o lași să își facă de cap cum vrea ea. În sensul că te lați dus de confortul pe care ți-l oferă această obișnuință de a face lucrurile la fel cum le-ai făcut până acum. Doar că, vezi tu, chestia asta îți aduce mari deservicii pe termen lung.

Așa cum am pățit eu, după cum ți-am raportat. Și după cum trag nădejde că ai înțeles ce era de înțeles din ce ți-am spus. Așa cum și eu, crede-mă, am înțeles cele cuvenite. De aia am vrut să și scriu acest articol: ca să ajute și pe alții. Și, sper, și pe tine :)

Cam așa arată afișul oficial al campaniei #CuOchiiÎnSoare.
Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)