După toată faza cu premiul primit de Olivia Steer și apoi retras (nu m-a interesat direct, dar chestia asta a spart până și granițele groase ale bulei mele, în care nu intră, spre exemplu, schimbarea unui ministru…), am zis să mă uit și io la ce zice doamna asta, de o huliți mulți în halul ăsta.
Și m-am uitat pe pagina ei de facebook. Ok, nu sunt de acord cu multe din lucrurile pe care le zice acolo (cu cele mai multe, de fapt). Dar este dreptul ei să aibă păreri. Așa cum este dreptul vostru să le contestați. Și să aveți părerile voastre.
Doar că, dacă aș pune în balanță modul (să îi zicem pentru cei mai pretențioși dintre voi tone of voice) în care Olivia zice ce zice și modul în care unii dintre voi reacționați la ce zice ea, ei bine, Olivia pare o doamnă și voi niște grobieni. Again, dacă ne uităm doar la modul în care o zice, nu la ce zice (again, nu sunt de acord cu mai tot din ce zice ea).
A nu reuși să discutăm în contradictoriu pe un ton decent este una din porcăriile de-a dreptul organice în care ne desfătăm plenar și pe care le săvârșim. Iar asta este e o tristețe irefutabilă. Căci oricât de inteligenți am fi și oricât de superiori ne-am crede, adevărata valoare pe care o putem aduce în societate este câștigul pe care comunicarea cu ceilalți îl naște nu pentru noi, ci pentru toți ceilalți.
Pe linia aceasta de gândire, cel mai puțin îmi place la Olivia nu părerile ei (nu îmi plac, chiar deloc, dar îi respect maxim dreptul ei să le aibă), ci faptul că șterge aproape orice comentariu negativ de pe pagina ei de facebook. M-am uitat la comentariile de la vreo 30 de statusuri. Și am găsit doar vreo 5 comentarii care să fie mai nășpăluțe, nici măcar nașpa. Cumva neșterse pentru că ar fi fost chiar nașpa să le ștergi și pe alea. Iar asta nu mi se pare ok. Deloc.
Oricât de greu ne-ar fi să acceptăm că alții au dreptul să ne critice (și este greu, foarte greu, pentru oricine), acest drept este la fel de fundamental (pardon my French) ca dreptul nostru de a spune ceva pentru care putem fi criticați.
Și nu mă refer la comentariile în care unii care s-au tras din maimuță doar că nu s-au tras de tot înjură și folosesc cuvinte nepotrivite, alea trebuie să dispară by default. Ci mă refer la acei oameni care își iau din timpul lor ca să comenteze, cu argumente și cu păreri spuse pe un ton decent, dar tu le ștergi pentru că 1. te enervează că (și) alții s-ar putea să aibă dreptate 2. văd și alții că existe argumente contra a ceea ce propovăduiești tu și asta nu îți convine.
Ar trebui să funcționăm invers. Să ne dorim mai mult reacții critice, dar argumentate, decât reacții laudative din ciclul ”șefu, era să aveți o scamă”. Căci primele ne ajută mai mult. În timp ce celelalte nu fac altceva decât să mai pună o pătură diafană peste un ego din ce în ce mai exacerbat în cazul unor influenceri (nu îmi place termenul, dar îl folosește toată lumea, deci și io, ca să mă fac înțeles în acest context), care cred că sunt buni nu pentru că au dreptate, ci pentru că au păreri ferme și irefutabile.
Închei aceste rânduri scrise cu oareșce tristețe spunându-vă asta: să vă fie frică, mare frică de cei care au astfel de păreri ferme și irefutabile despre orice. De cei care ”știu sigur” ca așa este. De cei care nu acceptă că s-ar putea să existe o altă realitate. De cei care s-ar duce până la capătul iadului ca să își apere fermitatea părerii. De cei pentru care nuanțele nu există. Olivia mi se pare că face parte din categoria asta.
Dar, oricât de frică ar trebui să ne fie de astfel de oameni, dreptul lor de a-și spune părerea trebuie să rămână sfânt. La fel de sfânt ca dreptul nostru de a aduce, prin propria părere, contra-argumente. La intersecția acestor drepturi sfinte se naște dialogul civic. De care avem mare, mare nevoie.
3 thoughts on “Să vă fie frică, mare frică de cei care au păreri ferme și irefutabile”
Dacă un copac cade în pădure, fără să fie martori, se mai cheamă că a căzut un copac?
Dacă doamna Steer are păreri, ca și oricare dintre noi, mai informate (părerile) sau nu, ea, conform legislației în vigoare, are dreptul civic de a și le expune.
La fel are și domnul Funar: https://www.facebook.com/valentinvesa/videos/10157391137628642/
–
Dacă aveți o părere diferită, argumentată sau nu, și dumneavoastră aveți același drept ca și cei doi descriși mai sus, să v-o exprimați.
Ba mai mult, dacă cereți spațiu de emisie unei televiziuni sau altă instituție media, unde veți fi refuzați, pe motiv de ce păreri aveți, și nu tehnice, ei sunt pasibili de pedeapsă legală.
Dreptul la opinie e sfânt, la fel și obligativitatea de a arăta respect în discuția cu o doamnă, indiferent de ce crede aceasta despre viață, planetă sau coastele de porc la grătar.
E dreptul dansei sa spuna ce vrea si sa-si exprime parerile. Problema apare atunci cand vinde tamaie pe post de leac la cancer…
Bun, intervin si eu in discutie, fara nervi, fara patima.
Iau doua exemple: cazul sotilor Moisescu/Steer si cazul sotilor Bucur (Dragos si Dana). Primii se opun vaccinarii, ma rog, doar ea, el tace, fara sa se bage (oare de ce?), iar ceilalti si-au retras copilul de la scoala si-l educa acasa (o chestie numita homeschooling, inca nereglementata).
Acum, ce face al doilea cuplu nu e treaba noastra. Pe bune. Chiar nu e. Asta pt ca pe noi nu ne afecteaza nicicum faptul ca un copil este sau nu la scoala. Il afecteaza pe acel copil, eventual, dar nici aia nu-i sigur.
Dar ne afecteaza pe noi, cu totii, mai ales pe cei care au copii, faptul ca din ce in ce mai multi copii sunt nevaccinati. Faptul ca reincep sa apara niste boli pe care le credeam eradicate. Un copil vaccinat se poate imbolnavi de boala impotriva careia s-a vaccinat, teoretic intr-o forma mai usoara. Practic, virusul poate suferi mutatii genetice, sa apara forme din ce in ce mai grave. Sa nu mai zic de perioada imediata vaccinului, cand esti vulnerabil (aici ma poate ajuta un medic).
In alte tari, domeniul medical este mai bine si mai strict reglementat. Nu ai voie sa-ti faci reclama la cabinete medicale private, caci nu e bine sa te duci la cabinetul X doar pt ca si-a facut reclama mai multa si are pr mai bun, nu ai voie sa faci reclama la medicamente, de niciun fel, insa nu ai voie nici sa faci reclama negativa medicamentelor. In alte tari legislatia interzice doar reclama la medicamente si suplimente, pe care le considera utile, dar doar in cantitati rezonabile. Anti-reclama, insa, este interzisa, permisa doar online (oh, inca nereglementat).
Atunci cand doamna Steer este acuzata, de fapt nu ea e problema, ci acele persoane care-i dau un microfon in mana. Acele branduri care o finanteaza. Care o apreciaza, o premiaza, deci o incurajeaza. Si aici nu sunt chiar atat de radical, ma intereseaza mai putin ca un brand de apa minerala este ca sponsor. Poate sa fie si de apa, si de bere, si de racoritoare. Putin important. Ma deranjeaza, insa, sa vad brandul unei clinici medicale. Incep sa ma intreb daca nu cumva acea clinica are ca angajati vraci si nu doctori.
Si o ultima intrebare: toate brandurile care au cerut retragerea acele distinctii, oricum onorifice, sustin ca nu stiau nimic. Dar oare pe ce lume traiesc ele? Pana la urma, daca pana si ele considera ca e eroare acordarea acelei diplome onorifice, cine a facut eroarea? Mie-mi pare ca suna ca pe vremuri, la comunisti: „s-a gresit”.