El: Am o idee care va revoluționa (insert here fix ce vreți voi)!
Io: Du-te, măh! Despre ce este vorba?
El: Păi, nu pot să spun, e secret, dacă îmi furi ideea?
Io: Măh, ți-o spun #CuDrag, ești cam cretinel.
Am avut discuția asta de nenumărate ori. De mult prea multe ori. De trist de multe ori. Cu oameni care pretindeau că au niște idei grozave. Cam 99,65866% dintre ei încă le mai au. Tot la stadiul ăla. Adică în sinele lor intrinsec. Nespuse. Nerostite. Maxim murmurate în barbă când posesorul/emițător e singur în baie. Sau ceva. Adică idei aproape vii. Care nu ajută nimănui. Ba, dimpotrivă, strică.
De ce strică ideile aproape vii? Pentru că idiotul (pardon my French, dar ați înțeles jocul de cuvinte, sper; dacă nu ați înțeles, idiot=ăla cu ideea) pornește de la acea revelație, acea străfulgerare, acea epifanie ”dic cerbul, ce idee genială m-a lovit…”, după care încet, încet încep să se contopească în feng shuiul lui, al idiotului, două curente care (așa cum îndeobște știm din tradiția mioritică, un curent te trage rău) îl fac praf într-un anumit interval de timp: spaima că cineva o să îi fure ideea (drept pentru care o ține doar pentru el) și frustrarea că nu reușește să aplice măreața idee (păi dacă o ții în sinele tău cum merdre să poți să o aplici?). De aceea îi vedeți pe unii deveniți acri și nașpa și triști și/sau alte atribute care nu vă pică bine, pentru că le-au ucis feng shuiul ideilor lor aproape vii, moarte înainte de a se naște.
Așa, între noi fie vorba, recunoști un astfel de idiot (am stabilit în ce sens folosesc acest termen, da?) de cele mai multe ori după acreala cu care analizează orice lucru în viață, dar în special acele lucruri care SE ÎNTÂMPLĂ în ceea ce am putea considera că ar fi fost domeniul de aplicabilitate al ideii sale aproape vii. Pfoai, cu câtă scârbă se uită la ce fac alții și câte minusuri găsește, câte perverse de pe diverse târguri și diverse ocne le dă acelor care au ales SĂ APLICE IDEILE lor. Și face toate acestea în timp ce, desigur, ideea lui genială mustește a stat degeaba, putrezind în sufletul său din ce în mai năclăit de lipsa sa de acțiune.
Ți-e frică să nu îți fure cineva ideea?
Și, dacă ți-o fură, ce o să facă cu ea? Și cine să ți-o fure? Și de ce să ți-o fure? Păi, cum se fură o idee? O aude cineva și o ia în gușă și fuge acasă să o aplice și să îți ia fața? Adică ăla care ți-a furat ideea este atât de genial încât doar a auzit ideea ta genială în câteva cuvinte și s-a prins deja de cât de genială este și deja o produce (sau ceva) în garaj la el? Păi, dacă el poate deja să o ia la pilă, tu de ce nu poți, ce mai aștepți? Este ideea ta, ăla doar a auzit așa din zbor, tu știi cu adevărat mățărăile ideii tale geniale, tu ești cel care poți cu adevărat să o faci să se nască, este?
Really, măh?! Vă fură cineva ideea?! Aiaiaiaiaiaiai… Ah, cei mai tari sunt cei care vor bani ca să bage ideea în producție, mă întreabă dacă pot să îi pun pe felie cu niște investitori, io zic că da, la care ei mă întreabă absolut năucitor: ”auzi, dar le zic ideea așa în mare doar, să nu se prindă de toată ideea și să mi-o fure să o facă ei…”.
Colegii care gândiți așa, ia luați-o pe asta: de fiecare dată când vă gândiți la un investitor că ar vrea să vă fure ideea, să știți că îl jigniți. Pentru că investitorii ăia la care voi vreți să mergeți să le luați din bani au ajuns în poziția asta nu pentru că au furat ideile unor geniali ca voi, ci pentru că v-au cumpărat pe voi odată cu ideea voastră. Ăsta este secretul lor: investesc nu doar într-o idee, ci în cel care a venit cu ideea și pe care îl simt că este în stare să o ducă până la capăt și să facă bani împreună.
De ce să fure un investitor ideea, pentru numele caracatiței bețivane din colțul Marianelor, prima pe dreapta? De ce să își bată capul cu așa ceva, cu găsit echipă care să o implementeze, cu găsit manager de proiect (ăla ai fi tu, idiotule, în versiunea în care nu ți-ar fi frică să nu îți fure investitorul ideea), când poate să te cumpere pe tine împreună cu ideea ta și să faceți bani împreună? Really, măh?!
Tu chiar crezi că ideea ta este genială, unică, irepetabilă?
Mai bagă o fisă. Pun pariu pe cât vrei tu că ideea ta nu e deloc originală, nici genială, nici unică, nici cum vrei tu să îi zici. Este absolut fabulos (de nașpa, zic) atunci când aud pe câte unul care, cu juma de gură și cu solicitări imperative de ”să moară tot neamul tău dacă mai spui cuiva!”, îmi zic pe scurt despre ideea lor genială.
În cam 90% din cazuri, îi sparg în 756774 de bucăți când le zic ”aha, adică gen ce face Alin cu proiectul Y sau Mioara cu proiectul W”. Căci, trage-mi-aș mouseul prin torpedoul unui TIRist care face Turcia, în 90% din cazuri idioții (ăia cu idei, da?) nu au făcut un minim research imediat după momentul epifaniei precoce care i-a lovit să vadă nu doar că sunt alții cu aceleși idei, dar că sunt chiar bussinesuri deja care au la bază fix ideea lor (sanchi) genială.
Știți cât reprezintă ideea din ceea ce am putea numi totalul unui business? Hai să facem o comparație cu berea. Adică un business este o bere bună. Una simplu făcută. Dar foarte bună. Pentru care este nevoie de așa: apă, hamei, malț, drojdie. Dacă unul din aceste ingrediente lipsește, berea nu iese de nici o culoare cum vrei tu să fie, adică aia care să îți placă. Cu care din aceste patru ingrediente ai compara tu ideea ta, dacă pornim de la premisa că berea este afacerea pe care vreo să o construiești în jurul ideii tale?
Ai fi tentat să spui (un soi de narcisism musai să existe în fiecare născător de idee măreață, desigur) că ideea ta este apa. Fără de care, firește, celelalte trei ingrediente ar sta pe uscat. Nope. Nu este apa. Ideea este importantă pentru afacerea numită bere, dar NU ESTE CEA MAI IMPORTANTĂ. Hai să zicem că ideea ar fi hameiul din bere, care îi dă gustul ăla de uneori te urci pe pereți de ce bună iese. Dar ideea nu este apa. Nici gând. Apa este, în comparația noastră (bine, după mintea mea de peste 10 ani de antreprenoriat), mindsetul de business în care intri și fără de care ideea ta va lua masiv apă și se va scufunda foarte repede.
Căci, stimabililor care aveți idei multe și mărețe (și unele chiar sunt!), luați aminte la aceste cuvinte ale bătrânului chinezu:
Nu faci bani din ideea ta genială, ci din businessul pe care îl construiești în jurul ideii tale geniale.
24 thoughts on “Ai o idee și ți-e frică să nu ți-o fure cineva? Oooo, ce duios…”
Lumea e plina de oameni cu idei si faliti…oare de ce? Daca ar cauta in jur poate s ar dumiri…si mai este si frica de expunere la feedback…culturala moncher…parol
Daaaaaa, frica de feedback… Cum ar veni întrebarea ”business plan ai?”, care este moartea pasiunii pentru DECÂT o idee :D
Ala,asa imbecil cum este ar avea putina dreptate…
Sa zicem ca ai o idee geniala si esti persoana perfecta in jurul careia sa construiesti,iti faci toate temele
ca la carte si te prezinti in fata unui business angel,ca deh,ai nevoie de bani,altfel te-ai descurca singur.
Si asta,motive,ca ideea,ca tu,ca…,de fapt el a prins pontul,da nu vrea cu tine!
Ce facem,ca tu ai fost 100% sincer si bine intentionat?
Ideea este ca risti,poti gasi investitori seriosi sau nu…
Dacă îmi dai exemplu concret că așa s-a întâmplat cu persoana A în cazul X, putem discuta. Eu unul nu am auzit de așa ceva. Maximum de faza în care business angelul a zis ”hai să facem” și ăla cu idee s-a tras pe dorsal până s-a enervat investitorul și l-a debarcat. Deci, hai să nu stăm în domeniul teoretico-imaginativ și să zicem direct: știi un caz concret când s-a întâmplat așa ceva? Care? Când?
Degeaba iti dau un exemplu, ca nu stii personajele,contextul,miza,o sa fii subiectiv,vei comenta tangential,important ca ai prins oarecum spilul..
Dar nu este vorba doar de cel cu ideea,ca este ezitant,poate neserios,sunt si d-astia,nu exclud,
de ce crezi ca „fandeaza” s-au prins ca marele investitor poate fi un farsor…
Ma refer exclusiv la 1/3 dintre investitori care-ti fura ideea si-o dezvolta cu altii si alta 1/3 care aparent sunt de acord,dar sunt speculativi,fie nu-ti platesc suma corecta,daca le vinzi ideea integral,fie nu-ti ofera o procent decent daca-si construiesc afacerea in jurul tau si al ideii tale.
Asa ca,despre ce vorbim,Cristi? Unde este 1/3-ul care stie ,vrea si poate,sunt seriosi,corecti,dedicati,profesionisti!?
Asa ca,pe viitor,sper sa fiti in 1/3-ea corecta,depinde de inspiratia si flerul vostru!!!
Bun. Nu contest de nici o culoare că sunt și țepari (să le zicem pe nume) printre așa numiți investitori. Dar ăsta este un risc. Ca orice alt risc pe care ți-l asumi (ehei, cât de multe riscuri sunt, de fapt) când vrei să te apuci de antreprenoriat. Ai fix două opțiuni: 1. stai cu ideea și o lași să moară în tine, cu toate frustrările care vin din asta 2. îți asumi acest risc (printre muuuuuuuulte altele) și te duci și pitchuiești ideea.
Este așa o fază diafană pentru mulți tineri cu idei că intrarea lor în lumea businessului ar trebui să se facă pe un cal diafan în suntem de lire și mai diafane :)) Înțelegi ce zic, nu știu dacă e cazul tău. Dar între ce zici tu și ce zic eu cea mai bună este calea de mijloc. Unde nu îți cântă nimeni din liră, iar riscul de orice natură și din foarte multe părți vine la pachet!
Daca stau sa ma gandesc, exista tzepari si printre idioti, nu doar in tagma investitorilor, de exemplul cazul Facebook si Mark Zuckerberg care initial si-a vandut ideea, dupa care s-a facut ca lucreaza cu investitorii doar ca sa isi dezvolte ideea mai departe pe increderea oferita de investitori ideii si lui, chiar si bani, nu doar incredere si incurajare, dar a dezvoltat-o doar pt el, separat, nu si pt investitori.
Cat adevar…..
Vezi ce i-am zis lui Bogdan.
Esti tare …..
Hai să încercăm pe viitor să comentam ca lumea când avem ceva de spus. Altfel, uite, comentezi degeaba: ți-am șters linkul siteului din comentariu.
Bun articol. Mi se intampla si mie destul de des cu pameni care vor site-uri dar nu vor sa-mi spuna si ideea site-ului, nici macar functionalitatile site-ului ca le e frica ca fac eu pentru mine site-ul inaintea lor si le fur ideea. Pentru ce mai apeleaza la cineva sa le faca site-ul daca nu vor sa zica nimic? Ar trebui sa invete sa si-l faca singuri sa nu mai fure nimeni ideea lor geniala.
Vaaaaaai, cum este asta… ”Vreau un site, dar nu îți spun ce fel de site vreau, treaba ta să mi-l faci cum vreau eu!” :))
Prea multe injurii gratuite pentru un subiect egal cu nimic, parerea mea :).. singurul articol al dvs al caruia nu i-am gasit nicio utilitate, nici macar de a starni un zambet. Asteptam totusi pe urmatorul!
Injurii?
si cat de simplu s-ar rezolva temerea asta cu un nda… da’ sunt sigur ca exista si frica de avocati, etc.
in rest, fain articolul, am regasit ceva persoane in el (din pacate) :)
spor si inspiratie! (poate-ti vine vreo idee brilianta :)
Am 435643 de idei briliante într-un minut? Dar sunt atât de briliante încât se fură singure. Unele pe altele :))
:)))
Dl. Plesu, filosofic vorbind. numeste specia drept „incremeniti in proiect”. Adica o specie noua a prostiei.
Nu aș fi atât de dur. Maxim i-aș spune inadcvare. Sau prostiuță temporară :))
Frumooos! Eu am intalnit alte specimene, care cred ca ideea lor este atat de geniala, incat vor sa ti-o bage pe gat cu forta. Dar si cerandu-ti sa investesti tu in ideea lor,iar din rezultate iti vor reveni 2% (cu indulgenta). :)
La fel, am vazut idei foarte bune chiar si in online (parca le si vedeam rezultatele fantastice), care au murit din lipsa de rabdare sau pentru ca autorul lor voia sa faca totul de la inceput „di granda” :) , cheltuind foarte mult pe partea mai putin lucrativa si importanta.
Eu am urmat cursuri de creativitate cu un inventator care lucra cu tinerii pentru a-si construi prototipuri, designuri industriale si produse, pe baza carora sa construiasca apoi afaceri. Vreme de 2 ani am participat in comunitatea lui si am participat la 2 saloane de inventica cu ceea ce am creat eu. Disciplina necesara pentru a duce o idee la statutul de proiect viabil din care sa se castige bani intr-o afaceri face ca ideea sa valoreze, in opinia dlui prof. Budei, nu mai mult de 5%. Asta inseamna ca cine are o idee si nu face altceva decat sa o scrie sau sa o deseneze, daca vrea sa o vanda si sa se gandeasca la altele nu ar trebui sa primeasca mai mult de 5% din profiturile (atentie, profiturile, nu veniturile) rezultate din exploatarea inventiei. Atunci cand, in dezvoltarea unui design industrial, am vorbit cu un designer ca sa ma ajute sa-mi calibrez prototipul pentru respectiva inventie, mi-am dat seama ca nici macar desenele pe care le facusem cu migala nu erau bune si ca OSIM nici macar nu ar putea primi formularele pentru inregistrarea drepturilor de proprietate intelectuala deoarece nu contin specificatiile necesare. Astfel, traind intr-o comunitate in care paranoia pentru furtul ideii ce ar putea genera o afacere era printre ultimele preocupari, am invatat ca unele idei sunt de fapt atat de proaste, incat nici macar nu merita furate, iar daca cineva se apuca sa le „fure” e chiar mai natarau decat cel care le-a generat, pentru ca atunci cand se confrunta cu punerea in practica a ideii respective isi da seama ori ca nu valoreaza prea mult, ori ca solicita mult mai mult efort decat a estimat. Treaba asta cu furtul ideilor e luata partial din filme si partial influentata de cultura comunista in care oamenii vanau merite, indiferent daca era pentru ceva ce au facut ei sau nu.
Well.. Unii inca considera ca ideile sunt valoroase.. GRESIT: o idee este valoroasa atat timp cat este pusa in practica iar daca vrei ca cineva sa te ajute, nu poti pur si simplu sa-i spui ca ai o idee si gata sa vina sa-ti ofere orice ai tu chef..
Corect :)