Pe 2 octombrie am împlinit 10 ani de blogging. Cu peste 13.000 de articole scrise. Din acești ani, 5 i-am petrecut și în calitate de consultant social media, know-how pe care acum îl aplic în cadrul Kooperativa 2.0, agenție iscusită de social media. Am participat la sau am organizat peste 500 de campanii. Am ținut peste 100 de workshopuri de social media. Din tot ce am făcut în social media am învățat enorm. Și vreau să vă spun și vouă. De aceea am dat drumul serialului ”Decalogul campaniilor cu bloggeri”, din care acest articol face parte.
După ce ai bifat pasul în care ai decis că merită să faci o campanie cu bloggeri, după ce te-ai înhămat la munca teribilă numită alegerea corectă a bloggerilor, după ce le-ai dat mailul corespunzător (nu de alta, dar chiar nu ai vrut să ajungi în situația de a nu ți se răspunde la mail) și după ce ai stabilit clar ce le ceri în campanie, urmează partea cum îi plătești.
Până la stabilirea modalității de plată există, desigur, hopul ”cât mă costă?”. Ajunși la acest punct, există fix trei tipuri e bloggeri: 1. cei care îți spun direct suma exactă (pentru că știu, pentru că au deja o ofertă/rate-card, pentru că sunt hârșâiți în relații comerciale) 2. cei care sunt ezitanți (pentru că nu știu, pentru că nu au încă o ofertă/rate-card, pentru că nu au mai făcut de astea) 3. cei jmekeri – te lasă pe tine să zici întâi scorul, poate obțin mai mult decât ar fi cerut ei.
Să îi luăm pe rând. Pe scurt, doar. Căci pe lung ar fi bine să apelați la o agenție iscusită de social media, care vă scutește de multe bătăi de cap, trust me.
Bloggerii care știu ce vor. Au la activ zeci de campanii, timp în care au apucat să își dea seama de valoarea lor (ca să zic așa) și de cât costă această valoare (pardon my French). Așa că, după ce le-ai zis ce vrei de la ei, ți-au dat suma exactă și ce pot face de ea. Sunt cei care, de cele mai multe ori, au un rate-card. Și, dacă povestești pentru prima dată cu ei, și o prezentare a blogului. Pe scurt, sunt ăia profi și semi-profi. Cu care – între noi fie vorba – se poate face cu adevărat treabă pentru că, în marea lor majoritate, sunt în mindestul ăla potrivit care îi ajută să înțeleagă fundamentalul fapt că banii îi primește de la client nu pentru că sunt ei niște minunați ca bloggeri, ci pentru că clientul vrea să obțină niște beneficii de la ei de banii ăia.
Bloggerii care nu știu ce vor. Sunt cei care nu prea sunt hârșâiți într-ale campaniilor, drept pentru care încă nu și-au cristalizat (ah, ce verb am folosit…) o ofertă general valabilă, un rate-card. Îi simți că sunt ezitanți de la răspunsul lor. Evaziv, cer detalii, info, alea, alea. Moment în care ar trebui tu să te decizi și să îi faci o ofertă. Nașpa este când habar nu ai ce cotă are respectivul blogger… Păi io când vă spun că mai bine lucrați cu o agenție (insert here promo Kooperativa 2.0 :D) care le știe pe toate și care vă scutește de o grămadă de griji!
Așa, o paranteză: fază cu ”depinde de…” pe care o auziți de la un blogger când îl întrebați cât costă ceva la el nu înseamnă altceva decât că nu prea le are cu chestiunea în cauză. Punct. Sigur că aproape tot ce ceri unui blogger depinde, la fee, de multe lucruri (câte articole, dacă vrei video sau nu, dacă vrei poză sau nu, dacă vrei share în social media sau nu etc.), dar un blogger profi îți zice cât cost în mare, ca să îți faci o idee. Restul este chestiune de negociere. Și, ca să fie negocierea cât mai scurtă (ideal ar fi deloc), bine ar fi să le ceri de la început pe sistem de beton ce le ceri. Altfel apar discuții, uneori care duc la punctul de deal-breaker.
Bloggerii jmekeri. Adică ăia care te lasă pe tine să zici prima dată ce bani vrei să le dai. Nu că nu ar ști ei pragul minim al feeului sub care nu sunt dispuși să coboare, ci pentru că se gândesc așa ”dar dacă îmi propune mai mult și io ca boul zic mai puțin”. Îmi sunt simpatici într-o anumită măsură, jur! Dar nu când fac tot timpul asta. Ci doar din când în când. Chiar e recomandabil, ca blogger, să faci asta. Dar din când în când, repet. Pentru că așa îți testezi, practic, și cota ta în piață, adică valoarea pe care ți-o atribuie anumite branduri. Sigur, discuția este lungă, dar nu își are rostul aici și acum.
Cât costă bloggerii
Să o bag pe aia cu ”depinde”? Bine, nu o bag. Dar să știți că, serios, chiar depinde :)) Ca să vă ajut să vă orientați cât de cât în această junglă blogosferică, hai să vă fac trei categorii de costuri cu bloggeri mari și late, care tocmai pentru că sunt mari și late sunt doar pe un fel de mini-sistem statistic, dacă vreți. Deci fundamental neaplicabil, ca orice sistem statistic, atunci când se referă la individ (o știți pe aia cu dacă stau cu o bucă pe caloriferul încins și cu una pe o bucată de gheață, în medie se chemă că sunt ok…). Iar bloggerul ce este altceva decât un individ?
Totuși, să nu ziceți că sunt bulangiu și că nu vorbesc despre sume, o să îmi asum riscul de a fi înjurat pe baza acestor generalizări (și io m-aș înjura, ca să zic așa…) tocmai pentru că știu că sunteți mulți care pur și simplu nu aveți nici cea mai mică idee despre cât costă un blogger.
Cu recomandarea fermă că tot mai bine este să apelați la o agenție de social media, căci această decizie magistrală vă scutește de o grămadă de bătăi de cap. Și cu mențiunea că aici vorbim despre bani, nu despre servicii, produse și alte alea pe care le poți oferi unui blogger în schimbul serviciilor lui (nu prea mă întreabă lumea ”câtă pastă de dinți pot să dau unui blogger?”, dacă înțelegeți ce vreau să zic…).
Blogeri mici și medii: între 0 și 300 de E (dap, 0; o să scriu un articol separat despre cum poți să dai zero bani unui blogger și să obții ceva de la el). O zic pe asta cu ”mici și medii” nu neapărat pe partea de trafic (deși, desigur, conteză), ci mai mult pe partea de mindset pe care îl au (discuția e lungă, nu insistăm).
Bloggeri mari: între 300 și 800 de E. În funcție de ce le ceri. Aici vine faza cu ”depinde” pe care nu ai cum să o ocolești nicicum în cazul unei discuții concrete, evidamont.
Celebrities: sky (adică bugetul tău) is the limit. Adică celebritățile care au blog și care, uneori, sunt asociate cu zona de bloggeri, drept pentru care ofertate ca atare.
Cum plătești bloggerii, pe contract, gen
Pe firmă. Aici e clară treaba, trag nădejde. Contract (cu varianta aia absolut minunată pentru cine o acceptă, adică o comandă fermă pe mail, dă-l dreaqu de contract!), factură (cu TVA, fără TVA, depinde de cum e înregistrată firma) și aia e.
Există și varianta ”firma unui prieten”. Adică îți zice că nu e firma lui, dar a vorbit cu un prieten să faci contract cu ăla și tralalala. În acest caz, tu, ca client, trebuie doar să te asiguri că în contract scrie clar ”suma X pentru serviciile de publicitate online (sau ce mai vrei de la blogger) pe blogul www.numeleblogului.ro”. Pentru că, altfel, te trezești cu alea alea (nu insistăm, le puteți bănui, gen prietenul ăla avea firmă de reparat televizoare și nu avea nici o treabă CAEN cu publicitatea online; nu că ar fi treaba ta asta, clientule, dar ziceam doar așa, de exemplu #DacăÎnțelegețiCeVreauSăZic…)
Pe PFA. La fel ca pe firmă. Cu diferențele legislative de rigoare, chiar nu insistăm, doar de aia veți juriști și contabili!
Pe drepturi de autor. Mare grijă la ce vă zic mai jos, căci de regulă enervările de aici vin. Și mare grijă la aspectul legislativ, care zice că dreptul de autor este ceva gen o dată, bine, hai de două ori și gata, nu de 10 ori într-un an! Căci, dacă folosești același blogger de mai multe ori într-un an, s-ar putea să vină controlul peste tine și să te amendeze grav, arătându-ți legea care zice că ar fi trebuit să îi faci contract de muncă pentru că fix așa îl folosești, ca pe un angajat. Atenție la legi, zic. Care, desigur, mai ales în perioada asta, se schimbă în draci. Cumva pe ideea ”să îi prindem pe fraieri că nu știu legea și să îi ardem!”.
La ce trebuie să ai mare grijă când contractezi bloggerii
Iar o să mi-o fur de la niște colegi bloggeri că zic lucrurile astea, dar chiar trebuie să însănătoșim, cumva, triunghiul ăsta ABC (agenții, bloggeri, clienți) și din punctul ăsta de vedere juridico-financiar. În această notă de îndreptarea păcătosului, nu de pedepsirea lui aș vrea să înțelegeți aceste rânduri.
Există bloggeri – hai să le zicem așa – aiuriți. Care nu prea le știu cu chestii de astea cu impozite, cu contracte, cu declarații la fisc. Căci, nu-i așa, ei sunt niște creatori de conținut (ceea ce chiar sunt!), sunt niște artiști 2.0 (puțini sunt cu adevărat, cei mai mulți doar se cred așa…), în fine, ați înțeles: practic nu le prea au pe astea mai juridico-financiare. Aspect la care, dragă clientului (bine, și dacă ești agenție intri în categoria asta), ar trebui să ai grijă.
Hai să discutăm aplicat. Să zicem că tu vorbești cu bloggerul, îi zici ce vrei de la el și stabiliți că bateți palma pe 200 de E. Buuuuun. Chestiunea cu aiureala unor bloggeri vine în momentul în care treceți la semnat contracte și alea, alea. Căci bloggerul atunci realizează, practic, așa: ”de fapt, io nu rămân cu 200 de E, ci cu mai puțin!”. Pentru că impozite, pentru că taxe, pentru că alea, alea. Și, de multe ori, se enervează. Căci el, bloggerul, în artistoșenia lui, își zice în barbă că era treaba ta, client, să te gândești la chestii de astea plictisitoare, nu a lui!
Greșește bloggerul când gândește așa? Da, desigur. Se enervează, totuși, pe tine? Da, desigur. Așa că nu mai bine îi zici din start tu, clientule, ”bossulică, vezi că dacă facem pe drepturi de autor te încarci cu niște impozite”. Sau ”bossulică, suma este cu TVA inclus, da?”. Adică, practic, să te asiguri că scoți din ecuația enervarea bloggerului pe sistem de ”WTF!, unde-s TOȚI banii mei?!”.
Din fericire, cazul imaginar de mai sus (not really…) se aplică din ce în ce la mai puțini bloggeri. Căci trendul profesionalizării bloggerilor este pe înalte culmi (pardon my French). Dar, pentru că încă se mai întâmplă nefăcute de asta, am zis că mai bine să spunem lucrurilor pe nume.
Bine, adevărul adevărat este că ajunși în acest punct (final) al discuției merită să bag un promo Kooperativa 2.0 – Agenție iscusită de social media, care vă poate scuti de toate grijile și problemele de mai sus dacă derulați campaniile prin noi. Să nu ziceți că nu v-am zis :D
Dacă vrei să o campanie cu bloggeri și vrei și să scapi de griji, hai să povestim pe office@kooperativa.ro.
Dacă v-a plăcut sau dacă v-a fost util ce am scris acilea, dați mai departe :)
Decalogul campaniilor cu bloggeri
- Merită sau nu să faci o campanie pe bloguri?
1.1 10 frici ale brandurilor în social media - Alege bine bloggerii
2.1 De ce nu răspund bloggerii la mail
2.2 Tips and tricks cum să trimiți un mail unui blogger - Spune clar bloggerilor ce au de facut
- Bate palma pe bani/beneficii
4.1 De ce refuză bloggerii să te ajute fără bani - Lasa bloggerului libertate de manevra
- Monitorizeaza campania
- Cere si ofera feedback la final
- Analizeaza ce a mers, ce nu a mers
- Decide strategic dacă vrei să mai faci
- Ține-i aproape, oricum.
14 thoughts on “Cum plătești bloggerii într-o campanie”
Porcarie mai mare nu am citit.
Înseamnă că ai citit atât de puțin…
de curiozitate, poti numi „blogger” o persoana care scrie pe un site, dar pe care nu il citeste nimeni? Cazul tau, adica. Trafic zero, comentarii zero, dar tu insisti sa te numesti blogger. Ba mai mult, in loc sa iti cauti de treaba intr-un alt domeniu…clar fiind ca nu e de tine bloging-ul, tu te apuci sa fii organizator de bloggeri. Cum ar veni, le explici tu altora cum e cu blogul. E ca si cum iei cel mai praf jucator de fotbal din liga a 7-a si il pui antrenor la un club de liga 1.
Eu as spune ca aproape 100.000 de vizite/luna nu e chiar 0 :)
https://www.similarweb.com/website/cristianchinabirta.ro
Domnu Toma, nu strica feng shuiul omului! Lasă-l să creadă ce vrea, dacă asta îl face să aibă o viață ma frumoasă. Noi ne vedem de ale noastre, așa cum știm și cum ne duce capul :D
Adevărul adevărat este că nici măcar eu nu mă citesc, atât de praf sunt! Dar atâta știu, atâta fac. Și merge. Uite că merge. Chiar bine. Și spre mai ine. Și, altfel, posmagii sunt îmnuie. ți?
very useful si mai ales pragmatic…. intr-adevar lumea celor care presteaza servicii in domeniul comunicarii e plina de asa zisi furnizori care habar n-au de capul lor, pentru ca sunt foarte artisti, asa ca e mai bine sa-i babysit in all the steps ca sa te asiguri ca nu apar unele neintelegeri care iti dau si tie bugetul de client peste cap si furnizorului veniturile la care s-ar fi asteptat. mi-ar fi placut insa sa ai mai multe tips & tricks si pe partea de selectie a bloggerului in functie de cat de relevant e contentul lui pentru campania ta.
Așa, așa, confirmă că nu am scris degeaba :)) Merci!
Salutare. Interesant articolul pentru cei care lucreaza in agentii, adica vreo cateva zeci de oameni.
Cu ceva util pentru câteva mii de oameni, cum ar veni bloggeri, când ne încânți?
Am încercat eu să citesc în oglindă ce le-ai povestit tu firmelor și agențiilor despre bloggeri, dar parcă mi-ar fi mai de folos dacă ai împărtăși din experiența ta direct bloggerilor.
Dacă le-aș putea face pe toate aș fi președintele României sau ceva de genul! O să vină și o serie de articole dedicate bloggerilor. Dar nu pot să cred că nu îți sunt de folos, ca blogger, cele din seria ”Decalogul…” chiar nu cred!
Sper că n-am citit în diagonală, dar cred că se pierde o categorie de blogger, acela care e hotărât, dar care s-a săturat de multitudinea de mailuri în doi peri de la agenţii și nu are chef să arunce cu preţuri când nu primește nici cel mai mic indiciu despre ce campanie e vorba, pe ce perioadă și, foarte important pentru mine, ce branduri / produse sau servicii se promovează. Eu nu scriu despre orice pe LumeaMare pentru că ne-am nișat pe un anumit tip de turism. Iar când vine Gică de la agenţie să-mi ceară preţ, îl întreb mai întâi dacă a citit ce scriem noi și są vezi surpriză… Am păţit-o și mai rău de atât, o agenţie care avea rate card-urile noastre (sunt 100% de acord că trebuie să existe) ne-a inclus fără să ne întrebe într-un media plan, a luat aprobarea clientului și nu cred că i-a fost prea comod când am refuzat campania.
Așa că uneori chiar depinde… :D
Tot timpul depinde! Dar e foarte greu să lucrezi ca noi, pe sistem de agenție, și să spui clienților doritori de campanii cu bloggeri mereu ”depinde„ :)) De aia am creat aceste categorii, ca să își facă lumea o idee. Și își face, să știi, își chiar face :D
Bavoooo boss!
Amice, eu asta cu maxim 100 de unici pe zi cat valorez? :)
Is micut dar am o imaginatie fara limite si un titlu de olimpic la filosofie…acum 1000 de ani, ce-i drept.