”M-am săturat de România”. ”Ca la noi la nimenea”. ”Românisme”. Ba chiar și reclame cu ”asta-i România…”. Și multe alte 897676 astfel de expresii, care sunt pe sistem de România e nașpa. Le-ați folosit și voi. Poate nu pe acestea. Altele, în altă formă. Dar le-ați folosit, recunoașteți.

Nu că ar trebui să vă simțiți rușinați. Pentru că fiecare expresie luată în parte arată un adevăr. Doar că este un adevăr parțial. Iar adevărurile parțiale sunt uneori printre cele mai mari minciuni. Pentru că, de fapt, nu arată adevărul, ci îl ascund tocmai pentru că dezvăluie doar o parte din el.

Hai să v-o zic altfel. Să zicem că vorbim despre o sticlă de bere. Dacă zici ”mamă, ce etichetă beton are, e clar că e bună berea”, zici un adevăr parțial. Adică zici un adevăr, că e mișto eticheta, dar nu zici tot adevărul, pentru că habar nu ai dacă berea aia e bună sau o poșircă doar pe baza etichetei. Sau, când zici ”berea asta este proastă pentru că nu face multă spumă”, zici un adevăra parțial, adică faptul că berea nu face spumă, dar adevărul adevărat, pe care tu îl ratezi cu nonșalanță dacă te bazezi doar pe faza cu spuma, este că există beri foarte bune care nu prea fac spumă. Doar că nu știi tu despre ele :)

România nu are nici o șansă dacă noi toți, românii, o construim din adevăruri parțiale.

România nu are nici o șansă dacă noi toți, românii, nu vom încerca măcar să o înțelegem dintr-o perspectivă mai largă.

România nu are nici o șansă dacă noi toți, românii, nu vom reuși să ieșim din gândirea negativă a unei Românii care ne-a rămas prea mică pentru cât credem că suntem noi de mari.

România noastră, a tuturor, este formată din mai multe milioane de Românii mai mici. România mea nu este aceeași cu România ta. În România mea, Capitala înseamnă familia mea cea minunată, iar județele înseamnă prietenii, colegii de la agenție, amicii, partenerii de business, ceilalți. În România ta lucrurile pot sta diferit. Pentru că România ta este altfel decât România mea.

Care Românie este mai frumoasă, a ta sau a mea? Nici una. Sau, mai degrabă, amândouă. Pentru că fiecare din noi putem decide dacă vrem să trăim într-o Românie personală frumoasă sau într-o Românie personală urâtă. Doar noi putem face cu adevărat România noastră mai frumoasă. Suntem singurii care putem face asta.

Și, dacă toți vom încerca să facem Româniile noastre personale mai frumoase, veți vedea că în timp România noastră a tuturor va fi altfel. Mai frumoasă.

O Românie personală frumoasă te ajută să treci peste întâlnirile cu Româniile personale ale altora, care sunt niște Românii urâte. Pentru că, oh, doamne, există atât de multe Românii personale urâte în țara asta… Dacă vreți, se întâmplă în fiecare zi ciocniri, mai dure sau mai ușoare, între Românii personale. Și, de fiecare dată, Româniile personale intrate în conflict se influențează reciproc.

Cu cât Româniile frumoase sunt mai multe și mai puternice, cu atât influențează mai mult și mai trainic Româniile urâte. Și urâtul lor devine mai puțin urât. Și, după alte câteva ciocniri, s-ar putea ca mai puțin urâtul să devină frumos.

Nu putem să lăsăm Româniile personale urâte să decidă pentru întreaga Românie. Nu putem lăsa lumea construită strâmb în unii dintre românii noștri să devină regulă pentru România noastră, a tuturor. Iar pentru asta trebuie să începem, chiar de acum, să ne construim, fiecare dintre noi, o Românie personală cât mai frumoasă.

Șansa unei Românii frumoase stă în fiecare dintre noi. Doar că în unii doar stă.