Vă spun din start că rândurile de mai jos sunt cam, cum să le zic eu, așa, mai melodramatice. Și nu o zic în sens rău. Deși, desigur, știu că mulți dintre cei care defilează în social media cu bătutul de Likeuri în piept și cu hăhăit gros și răgușit 2.0 o să se uite cu dispreț la mine, cel slab de înger, care și-a dovedit lipsa de testosteron, aducând un fel de odă doamnelor din viața noastră.
Să îi lăsăm, așadar, pe cei care, din nefericire, nu înțeleg că matematica unui cuplu nu însemnă că 1+1=2, ci că 1-1=0. Și să îmi dați voie, așa melodramatic și cu parfum de telenovelă ieftină cum or fi rândurile mele, să zic din suflet ce am de zis.
Evident că nu aș fi ajuns niciodată la aceste concluzii dacă nu aș fi avut-o alături de mine în acești 20 de ani pe doamna sufletului meu, norocul vieții mele (da, recent am împlinit 20 de ani de căsnicie…). De fapt, cele cinci motive de mai jos sunt tot atâtea mulțumiri pe care i le adresez, indirect, pentru că este atât de minunată :)
Motivul 1: Există. De multe ori, când ne lovesc momentele mai încrâncenate din relațiile noastre (toți le avem, sunt chiar bune, după ce treci de ele, relația devine mai puternică), suntem tentați să uităm, pur și simplu, acest adevăr extraordinar: doamnele noastre există în viața noastră. Ca să înțelegem mai bine ce vreau să zic, să ne uităm în negativ, un pic. Și să ne gândim că nu le-am avea pe doamnele noastre lângă noi. Doar o jumătate de minut să vă gândiți la asta. Și apoi reveniți în realitate.
Și mulțumiți, măcar în gând: ”doamnă, îți mulțumesc pentru că exiști”.
Motivul 2: Ne completează, întregindu-ne. Am tot auzit expresia aia că un cuplu ar trebui să fie ca două jumătăți ale unui măr, că ele formează mărul întreg, doar împreună pot fi întregul, de astea. Nu mi se pare exactă descrierea. Adică, desigur, sună bine metaforic și este o exprimare foarte sharuibilă, dacă vreți. Doar că, din punctul meu de vedere – și mergând pe logica asta de măr -, o jumătate de măr este un întreg în sine, doar că un întreg mai mic. Atunci, însă, când vine și cealaltă jumătate de măr, întregul mai mare astfel obținut capătă o altă valoare. Și, de cele mai multe ori, întregul mai mic renunță la a mai fi un întreg mic ca să fie parte din întregul mai mare. Despre asta este vorba. Despre completarea prin întregire. Sau, dacă vreți, despre întregirea prin completare.
Așa că, domnilor, mulțumiți măcar în gând: ”doamnă, îți mulțumesc pentru că mă completezi, întregindu-mă”.
Motivul 3. Ne iartă. Dacă vi se pare că este pe sistem furculition ce zic eu aici, aveți dreptate, așa este. Doar că și acest motiv intră în categoria de chestiuni care par atât de evidente încât nu le mai conferim nici o valoare. Dar au valoare, imensă! Ca să înțelegeți, stimați domni, de ce zic ce zic, faceți următorul exercițiu: amintiți-vă când ați fost iertat recent de doamna dumneavoastră și puneți-vă în locul ei, încercând să găsiți dumneavoastră ca bărbat resurse să iertați. Veți vedea că este foarte, foarte greu să faceți asta. Și, cumva, dacă sunteți sinceri cu dumneavoastră, vă veți da seama că bogăția de iertări, dacă vreți, din sufletul doamnelor noastre este unul din secretele relației de cuplu.
Pentru asta, domnilor, mulțumiți măcar în gând: ”doamnă, mulțumesc pentru iertare”.
Motivul 4. Au răbdare cu nerăbdarea noastră. Știu că sunteți foarte mulți care vă regăsiți în acest motiv. Eu am zis lejer ”nerăbdare”. Când, de fapt, știm că declinarea acestui sentiment, ca să îi zic așa, însemnă de multe ori enervare, strigăte, trântit uși și alte alea. Pe care, domnilor, le facem, haideți nu doar să recunoaștem că așa suntem, ci să ni le și asumăm (un pas important spre… ”vindecare”). Răbdarea de care doamnele noastre dau dovadă, din nou și din nou, de fiecare dată când noi ne arătăm mai bărbați decât ar cere-o contextul, ei bine, stimabililor, acesta este încâ un motiv.
Un motiv să mulțumiți măcar în gând: ”doamnă, mulțumesc pentru răbdare”.
Motivul 5. Dau sens cuvântului ”acasă”. Când eram mic, ”acasă” însemna locul de unde doream să plec, să îmi găsesc un rost în lume, să merg pe calea pe care mi-am ales-o. După ce am plecat, multă vreme ”acasă” nu mai reprezenta mare lucru pentru mine. Exista doar amintirea, frumoasă, minunată, dar amintire, nu sentimentul adus în actualitate. Iar apoi am cunoscut-o pe doamna sufletului meu. Și, după câteva luni, mi-am dat seama brusc și irevocabil că ea este pentru mine ”acasă”. Că unde este doamna mea, indiferent unde, acolo este pentru mine ”acasă”.
Ceea ce vă doresc și dumneavoastră, domnilor :)
Mai există un lucru pe care vreau să vi-l spun. Și pe care nu l-am pus pe lista motivelor pentru că, pur și simplu, am simțit că trebuie să stea de sine stătător. Așa că, domnilor, vă mai rog să mulțumiți încă o dată în gând:
”Doamnă, îți mulțumesc pentru că plângi în locul meu, cel care nu poate să plângă nu pentru că nu vrea, ci pentru că o faci tu atât de sincer și de minunat, încât parcă lacrimele mele mai mult ar strica…”.
9 thoughts on “Cinci motive pentru a le mulțumi doamnelor din viața noastră (nerecomandat ălora macho)”
wow. touchée.
Tu mă știi. Și știi că cred cu sfințenie în fiecare cuvânt pe care l-am scris :)
da, da, da. ziceam doar ca mi-a placut foarte mult sa aud si pe hartie :)
Faci ce faci si revii zilnic cu chestii din ce în ce mai bune. Adică Feedly a prins din nou viață.
Cât despre articol, știi vorba aia : got it, know it, feel the same! Chapeau, Chinezule!
Cum ziceam în articolul 13.000, a venit vremea să revin la bloggingul ăla basic :) Ce vezi în ultima vreme la mine face parte din această strategie (căci, fără îndoială, la cum mă știi, este o strategie). Noi doi suntem dintre cei fericiți. Avem niște doamne fabuloase!
M-a topit articolul asta <3
Io ce să mai zic… Mulțumesc :)
Superb. Mi-a mers la sufletel. Imi pare tare bine cand scrii astfel de articole ca poate mai invata si altii ca a fi barbat adevarat inseamna a onora femeia de langa tine.
Mulțumesc. Am fost sincer. După unii, prea sincer. Dar mie îmi place. Chiar îmi place :)